Motto: „Scriitorul adevărat este un om care nu-şi găseşte cuvintele. Atunci le caută. Şi căutându-le, găseşte ceva mai bun”. Paul Valery
Se spune că Dumnezeu îi dă scriitorului talent, dar nu I-l pune în călimară, iar limba în care scrie este patria sa.Pentru o naţiune comoara cea mai de preţ este limba şi literatura sa, pădurea care oxigenează plămânul istoriei prin care supravieţuieşte şi îşi trimite parfumul dincolo de nemărginirea timpurilor, coloana infinitului care ridică un neam deasupra tuturor vicisitudinilor. Scriitorul înseamnă orizontul la care tinerele vlăstare ale unui popor îşi ridică privirea, cu fiecare generaţie, către necuprinsul viitorului.Pentru scriitor este deplină arderea, până la centrul fiinţei, limba, adâncul cel mai adânc al creativităţii. Identitatea lui se păstrează în limbă oriunde ar trăi, fiindcă „Nimic nu-i leagă mai mult pe oameni decât conștiința unui trecut comun. Trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem o forţă uriaşă, pentru că din materialul fragil al cuvintelor putem clădi construcţii arhitectonice ce vor încremeni mii de ani în amintirea oamenilor şi nu se vor împrăştia decât o dată cu specia”, după cum mărturisea Eugen Lovinescu.
Decizia de a sărbători, la 3 martie, Ziua Internaţională a Scriitorului, a fost adoptată la cel de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club, care s-a desfăşurat în perioada 12-18 ianuarie 1986. PEN Club a fost înfiinţat în anul 1921, la Londra. Denumirea acestei organizaţii, abrevierea PEN, se descifrează prin: Poets – poeţi, Essayists — eseişti, Novelists — romancieri. Ideea înfiinţării Clubului aparţine scriitoarei engleze C.A. Dawson Scott, iar primul preşedinte al PEN Club a fost John Galsworthy. PEN Clubul Român a fost creat în anul 1923 şi l-a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu. Războiul rece, dar si “păcile reci” survenite sporadic în anii comunismului au întrerupt activitatea PEN Clubului Român. După anul 1964, PEN Clubul a existat din nou, formal, fără a avea şi posibilitatea să funcţioneze. Preşedintele PEN Clubului Român, în perioada anilor 1970, a fost poetul Geo Dumitrescu. La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Român renăştea, poeta Ana Blandiana devenea preşedinta PEN Clubului Român, afiliat Organizaţiei Internaţionale a Scriitorilor. Centrul PEN din România încearcă să refacă legăturile cu marii scriitori din exil. Crizele sociale și economice ale momentului alimentează discursuri intolerante, izolaționiste, agresive. Prin tot ceea ce întreprinde, Centrul P.E.N. România înțelege să reafirme valorile umaniste ce inspiră atît Declarația universală a drepturilor omului și cetățeanului, cît și procesul construcției europene.
„Adevărata mâna n-o întind.Nu ating cu ea decât cuvintele. Nu ating nimic.Deşi urăsc punctul, Doamne,locuiesc într-un punct”. Şi da, Nichita Stănescu are dreptate, locuinţa scriitorului este într-un punct care simbolizează originea tuturor slovelor în toate limbile pământului, un punct de reper asemeni unui Far care ne luminează spiritul. Scriitorul este clipa care trece prin poarta existenţei, el este Regele Cuvintelor!
Epilog: „Limba română este patria mea”. Nichita Stănescu
Anca Bica Bălălău
