Indiferent dacă am învăţat să scriem cu creta pe tăbliţă, cu stiloul pe caietul dictando, cu pixul pe foi veline, ori cu degetul pe tabletă, cu toţii am trecut în primul an de şcoală de propoziţia simplă: “Ana are mere”. A fost probabil prima din multele pe care le-am rostit mai corect sau nu pe parcursul vieţii de elev şi mult după aceea. A fost dacă vreţi prima piatră, din temelia educaţiei şi culturii noastre ulterioare.
Anii au trecut, tehnologia a evoluat şi puţini dintre noi, cei de vârsta a doua, mai reuşim să-i înţelegem pe tinerii de azi, atunci când se exprimă în scris sau prin viu grai. Dacă într-o convorbire faţă în faţă mai înţelegem câte ceva din propoziţiile emanate de aceştia, atunci când vine vorba de scris, i-am pierdut de tot. Varietatea de abrevieri din limba română ori din engleză, prescurtări fără noimă, emoticoane folosite pe post de expresii şi câte şi mai câte.
Am ajuns ca în România anului 2016 să nu ne mai înţelegem om cu persoană, vorbind amândoi aceeaşi limbă. Poate necazul nu ar fi atât de mare dacă cei tineri ar reuşi să se plieze cu nivelul conversaţiei, pentru fiecare persoană cu care intră în contact. Atâta doar că ei se mulţumesc să înveţe parţial limbajul calculatorului, al reţelelor de socializare, a mesengerului şi atunci când trebuie să scrie un act oficial, fie că e vorba de o cerere, de un extemporal, ori mai rău de un CV, se exprimă la fel.
Mai ştim sau nu să vorbim româneşte? O întrebare logică, în ziua în care sărbătorim, Limba Română, de ziua limbii noastre materne. Dar chiar aşa, a trebuit să vină ultima zi din luna lui gustar ca să ne întrebăm dacă mai ştim să vorbim româneşte? Cine se mai ocupă de educaţia tinerilor în afara şcolii. Am auzit mulţi părinţi care spun: “”Dascălii să-şi facă treba, nu eu ca părinte trebuie să-l învăţ”. Ba din contră, pentru că tânărul cu pricina este copilul tău, domnule părinte.
Încercăm să ne exprimăm corect. Ne străduim să fim corecţi în tot ceea ce facem. Şi cu toate acestea nu reuşim. Nici noi şi nici generaţiile de mâine. Întrebarea e când se vor deştepta tinerii frumoşi şi liberi, a căror conversaţie o înţeleg doar cei de-o seamă cu ei. Când vom reuşi să vorbim în România mileniului 3 aceeaşi limbă, limba română?
Dan Agache
Sursă foto: anidescoala.ro
