“Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.
De ce ne uiţi? Nu mai trăieşti tu zână?…”
Puțini sunt cei ce-și mai amintesc de poetul Panait Cerna, sau despre una dintre poeziile sale intitulată Zile de durere, apărută pentru prima oară în Convorbiri literare, în toamna lui 1907. Cele două versuri din preambulul editorialului de astăzi, sunt la fel de actuale și azi, după aproape 110 ani.
Trăim într-o lume profund nedreaptă, într-o societate în care legea și dreptatea sunt împărțite după bunul plac al procurorilor și al judecătorilor, chiar dacă se spune că suntem într-o democrație, într-un stat de drept, în plin mileniu 3, într-o Europă spre ale cărei valori de democrație, civilizație și bunăstare tindem. E drept că Justiția e oarbă și surdă și poate așa și trebuie să fie, dar oare talerul ce-l poartă în mână, nu ar trebui să împartă dreptate fără părtinire?
Am aflat recent de un caz mai vechi. Un controlor CFR a găsit în trenul său trei fete fără bilet. Pentru că nu aveau bani suficienți, a fost de acord să le încaseze cei 60 de lei pe care fetele îi aveau, le-a tăiat chitanță iar banii i-a vărsat în visteria CFR-ului. Cu toate acestea, a primit 3 ani și jumătate cu executare, pentru luare de mită în acest caz.
Jur că nu mai înțeleg nimic. Necolaiciuc, unul dintre artizanii devalizării CFR-ului, a rămas cu averea întreagă. Un fost lider de sindicat, ajuns ministru al transporturilor, a continuat opera lui Necolaiciuc, a primit și el o condamnaredar fără să-l caute cineva la avere.
Să vă amintesc de cazul Microsoft? Câți lideri politici, foști ori actuali, câți miniștri, câte fețe simandicoase au fost implicate în furtul a zeci de milioane de euro și în schimbul unei declarații au rămas și liberi și cu averea furată, întreagă? Pentru ei balanța justiției nu se înclină spre dreptate? Doar pentru amărâta care a luat 60 de lei, a tăiat chitanță și i-a vărsat la caseria CFR-ului? Unde e corectitudinea și imparțialitatea justiției din România. Pentru ce a fost de fapt condamnată acea persoană?
Sunt atât de multe alte exemple în care cel care fură de foame o pâine ori o lădiță de struguri înfundă pușcăria, în timp ce hoții cu gulere albe fură milioane de euro, nu pățesc nimic și mai rămân și cu averea întreagă.
“Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.”
Dan Agache
Sursă foto: nelupaunescu.blogspot.com
