Arsenie Boca ar fi dispărut din faţa torţionarilor săi, în vremea în care se afla în arestul Siguranţei Braşov, potrivit uneia dintre cele mai ciudate relatări despre viaţa călugărului, oferită de scriitorul Dan Lucinescu, şi el fost deţinut politic al regimului comunist.
Fostul deţinut politic Dan Lucinescu a oferit o mărturie cu totul neobişnuite despre perioada petrecută în închisoare de Arsenie Boca, la sfârşitul anilor 1940. În volumul „Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre”, Dan Lucinescu a povestit că în vara anului 1948, vremea în care Arsenie Boca a fost pentru aproximativ două luni deţinut în arestul Siguranţei din Braşov, duhovnicul dispăruse de sub ochii anchetatorilor săi. Dispariţia misterioasă a avut loc în timpul în care acesta se ruga. „Părintele aşeza măsuţa din lemn pe zidul dinspre răsărit, transformând-o într-un mic altar, pe care puse tot ce avea în mica boccea luată din chilia lui de la mănăstirea Brâncoveanu. El aprinse o lumânare pe un sfeşnic de lemn, cu un chibrit din singura cutie luată cu el în boccea. Alături puse crucea sfinţită, cât şi Sfânta Evanghelie. Aşezat în genunchi pe lespedea rece, părintele trecu imediat în lumea marei spiritualităţi divine, mulţumindu-I domnului atotputernic pentru revărsarea harului său, peste omeneasca sa existenţă”, scria Dan Lucinescu, potrivit fericiticeiprigoniti.net.
A dispărut din celulă Dan Lucinescu povesteşte că supraveghetorii din penitenciar au avut un şoc imens când au observat lipsa călugărului din celulă. „După un timp, veni în inspecţie ofiţerul de serviciu, însoţit de gardianul de pe secţia respectivă, ridicând capacul vizetei de la celula părintelui Arsenie şi văzându-l cum se ruga. Când deschiseră uşa celulei, imediat după vizionarea prin vizetă, văzură cu stupoare şi groază, ca aceasta era complet goală. Cu cât priveau mai mult celula goală, cu atât întreaga lor fiinţă se tulbură. Gardianul, care provenea din mediul ţărănesc din zonă, avea binele şi mila înăscute în fiinţa sa. El fusese tulburat că trebuia să ţie închis un preot, care era un sfânt, care se ruga tot timpul în genunchi. Ochii celor doi se măreau în orbite, în timp ce sângele adunat în capul lor, le transforma figura într-un cuptor în flăcări, aproape de a ţâşni prin piele. Atât ofiţerul, cât şi gardianul îşi scuturau întregul corp, să se poată trezi din cel mai mare coşmar trăit de ei vreodată. Cu cât se uitau mai atent în celulă, cu atât aceasta apărea complet goală.
Deja prin minţile celor doi se depanau scenariile cele mai sumbre, de arestare şi de anchetă prin tortură, pentru dezvăluirea întregii operaţii de facilitare a evadării unui deţinut, aflat în timpul anchetei. Nevenindu-le să creadă acea realitate, amândoi se proptiră în uşă pentru a o închide cu cheia, după care, plini de emoţie, cu mâinile tremurând, au dat la o parte capacul vizetei, uitându-se fiecare pe rând, din ce în ce mai derutaţi, având fiecare din ei senzaţia că şi-au pierdut minţile”, autorul volumului „Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre” (Editura Siaj, 2009). I-a adus în pragul demenţei Autorul relatării susţine că şocul celor doi supraveghetori a fost cu atât mai mare cu cât, privind prin vizeta uşii celulei, aceştia îl puteau observa pe călugăr, însă în momentul în care deschideau uşa nu îl mai găseau pe Arsenie Boca înăuntru. „Revenindu-şi treptat din acel şoc groaznic, au început să se uite pe rând, prin vizeta, nevenindu-le să creadă că deţinutul lor, părintele Arsenie Boca, stătea nemişcat în genunchi, lipit de măsuţa pe care era aprinsă lumânarea şi având alături Sfânta Evanghelie. Starea lor psihică şi nervoasă se înrăutăţea, pe măsură repetării deschiderii celulei, neaflând pe nimeni înăuntru şi cea de privire pe vizeta, în care părintele Arsenie era înăuntru în carne şi oase. Ofiţerul cu faţa congestionată, dându-şi seama că se afla în pragul demenţei, ordona gardianului să vie cu el, îndreptându-se ca hipnotizat spre biroul comandantului său, aflat în apropierea porţii de intrare în cetate”, scria Dan Lucinescu, potrivit fericiticeiprigoniti.net. Ancheta din închisoare Ofiţerii de la Siguranţă au fost chemaţi de urgenţă la celula unde fusese ţinut Arsenie Boca, scrie Dan Lucinescu. „Între timp, un alt securist, alarmat de turbulenţa creată în legătură cu celula părintelui Arsenie, dădu telefon comandantului securităţii din Făgăraş, să vie de urgenţă acolo. Întreaga formaţie de securişti se îndreptă spre celula în care era încarcerat Părintele, fiind siguri că atât ofiţerul de serviciu cât şi gardianul delirează din motive pe care erau siguri că le vor afla imediat. În drumul spre celulă, securistul şef îl apostrofă pe ofiţerul de serviciu, acuzându-l de incompetenţă şi de labilitate psihică, cât şi de faptul că este sub influenţa unui misticism retrograd.
Ajuns în faţa celulei cu probleme, şeful securităţii se apropie de uşă şi, dând la o parte clapeta vizetei, îl văzu pe părintele Arsenie. Cu faţa radiind de victorie, el se adresă dispreţuitor atât gardianului, cât în special ofiţerului de serviciu, anunţându-i că viitorul lor va fi mai mult decât sumbru, ei fiind implicaţi într-o acţiune de derutare şi de inducere în eroare a comandamentului securităţii, urmând să se stabilească în slujba cărui serviciu străin se află. Venirea zgomotoasă şi plină de orgoliu a conducerii securităţii dădu loc la un spectacol unic. Întreaga superioritate şi siguranţa de sine a proaspătului comandant de securitate se dezumflă ca balonul înţepat de ceva ascuţit, când ofiţerul de serviciu, cu faţa crispată de iritare, smulse cheia celulei din mâna gardianului, deschizând brusc uşa”, afirma autorul. Cazul, dezbătut de conducerea partidului Comandanţii de la Siguranţă şi şefii de partid au aflat la rândul lor de cazul dispariţiei călugărului din celulă, afirma Dan Lucinescu. „În faţa tuturor apărea celula goală, aşa cum raportase ofiţerul de serviciu, care-i strigă ieşit din fire, să-i spuie cărui serviciu străin aparţine acel comandant. Comandantul zonei de securitate Braşov, având gradul de colonel, se deplasă a doua zi la Făgăraş, unde se declanşase un mare scandal, în cadrul cadrelor de acolo. Cazul respectiv ajunsese şi la organele superioare de partid care coordonau întreaga zonă. Ei veniră special să vadă “ce elucubraţii pot scoate nişte cadre de partid, insuficient pregătite şi influenţate de curente mistice retrograde”.
O comisie compusă din medicul şef al municipiului Braşov, şeful regionalei de partid, cât şi a celei de securitate, fu întrunită în plen pentru a rezolva manifestările retrograde recente. Cercetările întreprinse de aceştia au decurs la fel ca cele anterioare, văzându-l pe părintele Arsenie prin vizetă şi dispărând atunci când se descuia uşa celulei”, scrie Dan Lucinescu, potrivit fericiticeiprigoniti.net. S-au temut de el Potrivit autorului volumului, dispariţia misterioasă a duhovnicului a fost motivul pentru care anchetatorii săi au decis eliberarea sa din arest. „Atunci s-a produs unul din puţinele cazuri de mare compromis şi de păstrare sub totală tăcere a unui fenomen pe care atotştiutorul partid marxist-leninist nu l-a putut explica. De comun acord, într-un context de păstrare totală a secretului, s-a ajuns la o hotărâre unică, de punere în liberate a călugărului preot Arsenie Boca. Această decizie era singura care putea rezolva acel inexplicabil eveniment”, scrie Dan Lucinescu, în volumul „Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre”
Sursa: adevarul.ro
