La aproximativ 25 de kilometri de Timişoara, se găseşte una dintre cele mai frumoase rezervaţii natuarale din Banat, este vorba de Lunca Pogănişului. Cuprinsă între localităţile Sacoşu Turcesc şi Tormac, aceasta ascunde o comoară vegetală de nepreţuit: Laleaua Pestriţă. Floarea, monument al naturii, este înscrisă drept specie protejată şi în Convenţia de la Berna, iar acest lucru ar fi trebuit să-i asigure un viitor sigur. Însă, una dintre cele mai colorate atracţii turistice naturale din Banat este acum pe cale de dispariţie.
Laleaua pestriţă, care încă se mai găseşte în Rezervaţia Lunca Pogănişului, riscă să dispară, în scurt timp, din cauza defrişărilor şi a ignoranţei autorităţilor. Pe de o parte o mănâncă oile, pe de alta piere din pricina defrişărilor masive de arbori.
„Din cauza neglijenţei noastre, a oamenilor, Laleaua Pestriţă a ajuns să fie pe cale de dispariţie în Banat. Nu prea se culege, pentru că nu este chiar la drumul principal, dar este o altă problemă, în sensul că sunt câteva zeci de turme care poposesc chiar în inima rezervaţiei. Oile calcă florile în picioare şi le şi consumă, făcând prăpăd. Cea mai mare şi cea mai gravă problemă însă este legată de tăierile ilegale. În zona Pogănişului este tot ce înseamnă fond forestier bun. Acum 25 de ani, acolo erau câteva dumbrave excepţionale de stejar de luncă cu o vecjime de 500 de ani, erau adevărate catedrale acolo. Habitatul natural ideal pentru lalea este tocmai sub stejar. În perioada primăverii, stejarul înmugureşte şi înverzeşte mult mai târziu, iar laleaua reuşeşte să înflorească, să fie polenizată, să aducă si fruct, dar schimbarea totală a habitatului duce la dispariţia speciei”, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro Sretko Milanovici, biolog al Muzeului Banatului din Timişoara.
În Lunca Pogănişului, Laleaua Pestriţă e răspândită pe arii extinse. Este întâlnită în pădurile de la Berini, Blajova, Cadăr, Niţchidorf, dar şi în jurul localităţilor: Buziaş, Otveşti, Chevereş, Vermeş şi Valea Pai după cum se specifică în mai toate monografiile Banatului. Însă, cu toate că floarea este de-o frumuseţe rară, potenţialul ei nu a fost niciodată pe deplin exploatat.
„Turistic vorbind, pierdem un produs mare şi strategic al judetului. Este o rezervaţie de mare valoare, cu care nu foarte multe zone pot să se mândrească. Cele mai multe plante sunt în Lunca Pogănişului. Mai sunt şi în alte locuri, dar risipite, la pădurea Macedonia, doar că sunt foarte puţine, iar cea mai mare parte a populaţiei este în Lunca Pogănişului. Este o populaţie foarte sănătoasă, genetic vorbind, şi sursa de răspândire este doar în Lunca Pogănişului”, a mai adăugat Sretko Milanovici.
Floarea este denumită „Fritillaria degeniana”, numele însemnând tabla de şah şi pahar de aruncat zarurile, făcând aluzie la pătrăţele ordonate, brun-roşcate de pe potir. Poartă mai multe nume, deoarece petalele florii ei sunt de culoare violacee cu pete albe, iar din această cauză în popor e cunoscută sub denumirea de „Floarea de şah” sau „Bibilica”, ultima din pricina faptului că oamenii o asemuiesc cu pasărea cu penaj la fel de pestriţ, negru cu puncte albe.
Sursa foto: opiniatimisoarei.ro
