Superproducţie a Teatrului Naţional Radiofonic
Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi în premieră absolută Salonul roşu, scenariu radiofonic de Puşa Roth după romanul cu acelaşi titlu de August Strindberg, teatru serial în 10 episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta.
Cele zece episoade vor fi difuzate la Radio România Cultural, pe spaţiul de teatru radiofonic serial, ora 22:30, în perioada luni, 11 – vineri, 22 aprilie, astfel: 11, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 21, 22 aprilie.
Luni, 11 aprilie, la ora 11:00 va avea loc lansarea spectacolului la Hotel Ramada Majestic, în cadrul audiţiilor cu public organizate de Teatrul Naţional Radiofonic. Vor fi ascultate episoadele 1 şi 5.
Excelenta dramatizare a Puşei Roth după romanul Salonul roşu de August Strindberg (22 ianuarie 1849–14 mai 1912) reprezintă o premieră în România şi, montată la Teatrul Naţional Radiofonic, constituie premisa unui adevărat eveniment cultural.
Sub formă de teatru serial în 10 episoade, Puşa Roth reţine esenţialul, din punct de vedere dramatic, din romanul lui August Strindberg, capodoperă a literaturii universale care se dovedeşte şi astăzi un text de mare actualitate prin tematică, observaţia socială şi personajele sale memorabile. Romanul, tradus de Corneliu Papadopol, se pretează de altfel acestei viziuni dramatice sub formă de teatru serial.
Primul roman suedez modern, Salonul roşu este cartea care l-a impus pe August Strindberg în 1879, reprezentând un succes extraordinar. Strindberg avea 30 de ani când a publicat acest roman. Era autorul unei culegeri de povestiri şi al mai multor piese, Cadou de ziua onomastică, Gânditorul liber, În Roma, jucată la Teatrul Regal din Stockholm şi întâmpinată favorabil de presa literară, Haiducul. Mäster Olof (1872), dramă istorică în cinci acte, fusese respinsă de Teatrul Regal, motiv de amărăciune şi dispreţ din partea scriitorului faţă de instituţiile oficiale, pe care le va ridiculiza în Salonul roşu. Este perioada în care Strindberg frecventează Restaurantul Bern din centrul oraşului Stockholm, a cărui sufragerie numită Salonul roşu devenise locul de întâlnire al scriitorilor şi artiştilor, un fel de cafenea literară care reunea boema „insurgentă”. Restaurantul, înfiinţat în 1863, există şi astăzi, conservând în parte atmosfera de odinioară a Salonului roşu, locul atâtor dispute estetice şi, mai ales, martor al atâtor destăinuiri.
Stilul autorului, nelipsit de ironie cinică şi satira sa atât de cuprinzătoare, devenită denunţ social, au creat un şoc de proporţii, pe care şi ascultătorul de astăzi îl poate retrăi. Nimeni nu mai avusese, în literatura suedeză, talentul de a surprinde atâtea medii sociale dintr-o singură privire, de a le cerceta cu un ochi atât de sigur şi de a pune sub lupă un întreg mecanism sufocant, de a lansa cu atât curaj imaginea ipocriziei şi a corupţiei, neţinând seamă de prea multele constrângeri dintr-o societate conservatoare, care ştia foarte bine să-şi ascundă eşecurile şi să-şi mascheze propria disoluţie. De fapt chiar disoluţia socială, la acel sfârşit de secol, este miezul analizei complexe pe care o întreprinde scriitorul într-un roman în bună parte autobiografic, vorbind de propriile iluzii şi refugii. Experienţa proprie se întrevede în construirea personajului principal, Arvid Falk şi mai cu seamă în mediile pe care el le străbate şi în modul specific de a le ilustra. Intenţia caricaturală a devenit aproape un reflex. Galeria de chipuri groteşti, similară parcă cu micii monştri de argilă colorată ai lui Daumier, e nelipsită din recuzita satirică a lui Strindberg.
Mediul funcţionăresc, pe care Arvid Falk îl părăseşte îngrozit pentru a-şi încerca norocul într-o carieră literară, e de-a dreptul hilar, „suprarealist” prin organizare, depăşind imaginea gogoliană.
Satira corupţiei, a superficialităţii, a birocraţiei ajunse la paroxism, critica acidă a mercantilismului lipsit de scrupule, răsfrânt şi în lumea editorilor şi a jurnaliştilor, a absurdităţilor dintr-o viaţă parlamentară care atinge ilaritatea prin penibilul situaţiilor, sunt de o reală actualitate şi astăzi, reliefată expresiv în dramatizarea Puşei Roth.
Traducere de Corneliu Papadopol. În rolul principal, Arvid Falk: Cristian Iacob. În distribuţie: Mihai Constantin, Mircea Rusu, Eugen Cristea, Dan Condurache, Marius Manole, Ionuţ Kivu, Gelu Niţu, Ştefan Velniciuc, Petre Lupu, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Nicolae Călugăriţa, Marius Călugăriţa, Profira Serafim, Ion Mărgescu, Alina Teianu, George Grigore, Cristian Simion. Redactor şi producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu, Renata Rusu. Regia de montaj: Mirela Anton, Dana Lupu, Florin Bădic, Radu Verdeş. Regia muzicală: Stelică Muscalu.
