Mă uit cu mirare şi suspiciune la actuala clasă politică,mai trag cu ochiul la democraţiile consacrate şi mă mir din nou: de ce la ei se poate şi la noi nu? De ce acolo cetăţeanul este în centrul atenţiei iar toate politicile publice se desfăşoară avândul pe el, cetăţeanul, ca element central. La noi, elementul central este omul politic, animalul politic, cel care trebuie să domine, să aibă, să hotărască fără să întrebe, să ia fără să ceară voie, să decidă fără să se sfătuiască.
Fără să fiu un regalist, doar nu m-am născut în acea perioadă şi nici nu ştiu prea multe despre ceea ce a însemnat regalitatea în România, mă întreb de multe ori: oare cum am fi noi astăzi ca naţiune, dacă într-unul din momentele în care exista posibilitatea, în ultimii 26 de ani, am fi schimbat republica prezidenţială cu o monarhie constituţională?
În perioada scursă de la întoarcerea Regelui Mihai pentru întâia oară în ţară după evenimentele din decembrie 89 şi până mai ieri când a anunţat că se retrage din viaţa publică din cauza sănătăţii precare, am fost destul de atent la ieşirile sale în public şi la mesajele transmise de Majestatea Sa. Din păcate, sau din fericire, depinde de pe ce baricadă priveşti lucrurile, nu l-am auzit niciodată în această perioadă solicitând ceva pentru el şi familia regală. E bine,…e rău…Nu ştiu.
Mi-l închipuiam adresându-se jurnaliştilor într-o conferinţă de presă cu „Măi animalule”, sau spunând bancuri deocheate urmate de inevitabilul hăhăit şi expresia, celebră deja „Ce-mi plac glumele mele domnule”, ori discutând problemele naţiunii pe o pagină de socializare… Oare chiar credeţi că astfel de lucruri s-ar fi putut întâmpla? Ar fi aprobat oare regele, dacă ar fi fost prevăzut în Constituţie, pensiile speciale ale Parlamentarilor? Ori ar fi ieşit public să spună că trebuie tăiate salariile şi pensiile cu 25% pentru că unii fură prea mult?
Desigur sunt întrebări retorice, dar tare cred că destinul României ar fi fost altul dacă am fi avut o Monarhie Constituţională în locul unei Republici Prezidenţiale. Acum putem doar să lansăm supoziţii; acum când Monarhul României, Mihai I, este prea bătrân şi prea bolnav pentru a mai conduce o ţară.
Şi pentru că viaţa merge mai departe cu bune, cu mai puţin bune, mergem şi noi cu ea. E poate prea târziu să ne mai schimbăm astfel soarta, dar putem încerca să o schimbăm altfel. Oricum de o schimbare avem nevoie, pentru că în ultimii ani, în România lucrurile au luat-o razna rău de tot. E momentul să ne hotărâm singuri soarta. Nu e nevoie să vină americanii să ne spună cum să ne apărăm, nici germanii să hotărască pentru noi câţi refugiaţi să primim şi nici turcii să nu ne impună ce legume şi fructe pline de pesticide să consumăm, doar pentru că sunt mai ieftine.
A venit momentul să ne conducem noi ţara şi să ne alegem acei oameni politici care să facă politicile publice în interesul cetăţeanului, pentru că întrebările de genul „Ce-ar fi fost dacă ar fi fost să fie”, nu-şi mai au rostul.
Dan Agache
Sursă foto: familiaregala.ro
