Radio Romania Regional vă prezintă proiectul Eu Aleg Romania, 100 de români pentru istoria lumii. O sută de personalităţi din cultură sau ştiinţă care au marcat dezvoltarea lumii şi au îmbogăţit cunoaşterea universală.
„Constantin Istrati a fost un pionier al dezvoltãrii stintifice si culturale românesti, un factor influent al adaptãrii tãrii noastre la timpurile noi, un vrednic român, un om de treabã si de ispravã” spunea Emil Racovitã, fondatorul biospeologiei (adica studiul plantelor din subteran).
Constantin Istrati s-a nãscut in anul 1850 la Roman, într-o familie de rãzesi unde a fãcut si cursul primar la Scoala Publicã si în paralel a învãtat limbile germanã si francezã la pensionul Meltzer. Plin de initiativã, în clasa a IV-a de liceu, Constantin Istrati a redactat o foaie sãptãmânalã care apãrea în patru pagini scrise de mânã. Gazeta era intitulatã ,,Opiniile unui Bacon” si era o publicatie satiricã.
În anul 1869, în urma vizitei la Iasi a doctorului Carol Davila, directorul Scolii Nationale de Medicinã si Farmacie din Bucuresti, Constantin Istrati devine elev al Scolii Nationale de Medicinã si Farmacie si în anul urmãtor, 1870, student la Facultatea cu acelasi profil.
A urmat cursurile în cadrul serviciului militar, la avantajele cãruia nu putea renunta datoritã situatiei grele în care se aflau pãrintii cu cei 11 copii, si obtine în anul 1871 gradul de subchirurg militar. Profesorul Carol Davila i-a inspirat lui Constantin Istrati pasiunea pentru chimie; în anul 1872, încã student, Constantin Istrati devine asistent bugetar la laboratorul de chimie al facultãtii de la Coltea. Este punctul de plecare a unei remarcabile cariere stiintifice.
Lucrând ca asistent chimist, Constantin Istrati nu a neglijat studiile medicale. Din decembrie 1875, devine intern, în urma concursului, calitate în care lucreazã în diferite institutii spitalicesti aproape 2 ani, desãvârsindu-si aptitudinile clinice.
Este unul dintre initiatorii Societãtii Studentilor în Medicinã care îl desemneazã vicepresedinte în anul 1875. Dupã ce-si sustine teza de doctorat în medicinã si chirurgie, primeste comanda sectiei a III-a a Crucii Rosii si pleacã pe front, participând la cucerirea Grivitei si Plevnei unde s-a îmbolnãvit de tifos exantematic.
Pentru meritele sale, tânãrul medic primeste Virtutea Militarã de Aur. Comandamentul rusesc îl decoreazã cu Ordinul Sfânta Ana, turcii, ca recunostintã pentru îngrijirea prizonierilor otomani, oferindu-i decoratia Medgidie, dar primeste o distinctie rara si de la Crucea Rosie Belgianã.
A debutat în activitatea didacticã in anul 1879; acceptã postul de suplinitor la catedra de Chimie Organicã iar 1881 primeste definitivatul. Pentru a-si completa studiile de chimie, în anul 1882, a plecat la Paris unde numai dupã 7 luni îsi ia examenul de licentã (la care au reusit numai 12 din cei 35 de candidati). Continuã sã lucreze sub îndrumarea unor savanti renumiti. Datoritã activitãtii sale stiintifice, este proclamat membru al Societãtilor de Chimie din Paris si Berlin.
Întors în tarã, Constantin Istrati obtine postul de titular al Institutiei de învãtâmânt pe care o absolvise abia cu 8 ani înainte. Preocupãrile pentru chimia organicã erau precare la noi într-o perioadã de mare avânt în dezvoltarea chimiei. Lucrând în conditii dificile, în micul laborator din Spitalul Coltea, descoperã o clasã de coloranti fãrã azot pe care îi numeste franceine, ca recunostiintã pentru Franta, unde si-a desãvârsit formația știintificã.
Mai multe pe: www.eualegromania.ro
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]www.youtube.com/watch?v=GMKr8OzeZb0#t=142[/youtube]
