E binecunoscut proverbul care spune că: „Vulpea care nu ajunge la struguri, spune că sunt acri”. Atunci când îţi doreşti ceva cu ardoare, cu toată fiinţa ta şi nu reuşeşti să obţi acel lucru, e normal că te încearcă un sentiment de frustrare. Nu ajungi odată, mai încerci odată şi încă odată, până la urmă te resemnezi şi spui, asemeni vulpii, că nu vrei neapărat, că nu e chiar atât de bine, că nu ţi-ai dorit cu adevărat acest lucru.
În postura aceasta îi văd eu pe liberali, care nici astăzi nu au reuşit să obţină un vot favorabil la moţiunea de cenzură, care ar fi trebuit să dărâme Guvernul Ponta şi să le deschidă cale liberă spre actul guvernării. Odată pierdută această şansa, o alta ar fi posibilă abia după anul nou, în cea de a doua sesiune parlamentară. Nu văd ce s-ar putea întâmpla rău până atunci, astfel încăt o eventuală altă moţine de cenzură să aibă şanse reale de a fi admisă. Dar cum în politică nu e bine niciodată să spui niciodată, va trebui să aşteptăm să vedem ce ne aduce Moşul. Crăciun desigur.
Revenind la moţiunea de astăzi, aceasta, la fel ca cea din sesiunea trecută, era ghidată spre căderea guvernului pentru problemele penale ale premierului. Nu spun că sunt un fan al lui Victor Ponta, dar nici nu pot să trec cu vederea rezultatele actului guvernării. Rezultate fantastice, comparativ cu perioada guvernărilor în epoca Băsescu: s-au reîntregit salariile, s-a adoptat codul fiscal, s-a redus TVA-ul, s-a redus datoria publică şi câte şi mai câte. Spun că sunt fantastice, comparativ cu ce a fost înainte, pentru că e mereu loc de mai bine.
Dorinţa liberalilor, sau mă rog a noilor liberali cu tentă democrată după numele noilor parteneri de partid, e clară după ce Klaus Iohanis a ajuns preşedinte: vrem guvernarea. De ce nu ştiu. E normal ca fiecare partid să vrea guvernarea, dar să nu poţi anunţa, sau să ţi secret programul de guvernare, precum şi numele noilor miniştrii din viitorul cabinet, suna puţin aşa, asemenea unui alt proverb românesc, cel cu cioara de pe gard.
Oricum rezultatul moţiunii de astăzi a fost edificator şi sunt curios care vor fi paşii următori în drumul noilor liberali către oala cu smântână, nu de alta dar apropierea de ea conferă tuturor politicienilor o siguranţă. O siguranţă şi un zâmbet datorat probabil mirosului de smântână. Dar oare la electorat cine şi când se va gândi?
Sursa foto: economica.net
