Ziarele, radiourile, televiziunile de ştiri, abundă în tot felul de informaţii privind mita dată şi luată în spitalele româneşti. Aproape că nu este zi în care să nu aflăm de o informaţie nouă din acelaşi domeniu: mita din spitalele româneşti. Fie că vorbim de medici, de asistente, infirmiere ori manageri, toţi sunt dispuşi să primească, dacă li se oferă.
De ce, m-am întrebat şi pe bună dreptate. De ce riscă să primească, ori mai rău, să ceară, în condiţiile în care toţi ochii sunt aţintiţi asupra lor. Răspunsul cred că e unul singur: pentru că vor să trăiască. Nu, nu glumesc atunci când fac astfel de afirmaţii. Aproape trei sferturi din angajaţii spitalului judeţean din Reşiţa, au salariul minim pe economie sau foarte apropiat de acesta. Cum să te descurci cu câteva sute de lei, în condiţiile în care ai o familie, ai copii şi pe deasupra mai începe şi şcoala mâine, poimâine. Simplu, închizi ochii şi deschizi buzunarul.
Se fac angajări la spital; salarizare…..identică pentru toţi: minim pe economie, fie că vorbim de portar sau femeie de servici care nu au nevoie nici măcar de studii pentru angajare, de asistenţi sau medici. Care medic poate spera la o majorare doar după un an. Deci în primele 12 luni va lua în mână la fel cât ia portarul, brancardierul sau femeia cu mopul. E normal? E drept că în timp, salariile se diferenţiază, dar oare unde sunt cei 6 ani de tocit, de practică, de nopţi nedormite, de examene în primele 12 luni?
De ce a ajuns sistemul sanitar aşa? Pentru că aşa e şi statul. De ce în educaţie vorbim deja de dezinteres şi aceleaşi salarii mici, rezultate proaste la examene…Pentru că aşa e şi statul. De ce funcţionarii publici nu fac nimic până când nu-i urneşti cu o „mică atenţie”. Se comportă aşa pentru că şi statul face la fel.
Atâta timp cât e mai practic să trăieşti de pe urma ajutoarelor sociale, oamenii nu se vor gândi serios la muncă. Cât timp statul nu va face salariile mai atractive decât ajutoarele sociale, omul va prefera să ocolească munca. Aşa e omul. Decât să muncească pe mai nimic, mai bine stă şi câştigă la fel, sau mă rog, aproape la fel.
Nu contest faptul că există persoane care chiar merită acele ajutoare sociale. Dar să vezi un individ care se plimbă cu elicopterul, sau cu maşini pe care le priveşti cu jind doar în revistele de specialitate şi să afli că el de fapt „trăieşte” din ajutoarele sociale sau din alocaţia copiilor…..e prea de tot.
Şi dacă aşa e statul şi nu dă semne că ar vrea să se schimbe, aşa mă comport şi eu, iar şpaga, mita, ori peşcheşul devin un mod de trai. Din păcate.
(Dan Agache)
Sursă foto: www.ziare.com
