Obiceiul mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone – Baba Dochia. Mărţişor este şi denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar.
Obiceiul mărţişorului s-a păstrat până în zilele noastre dar nu la cotele sensibilităţii de altă dată.
În credinţa populară mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 (366) de zile calendaristice. Culorile alb şi rosu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste două anotimpuri de bază, primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere.
Conform credinţelor, mărţişorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheia, iar cea roşie căldura verii ce urma în mod firesc în calendar.
Semnificaţia mărţişorului s-a diluat odată cu trecerea anilor. În trecut, el era confecţionat de către mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână (strămătură), câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau la mâna copiilor în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi rumeni la faţă, precum culoarea roşie din şnur.
Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi arse de soare peste vară, conform zicalei: “Cine poartă mărţisoare / Nu va fi pârlit de soare“.
În comunităţile tradiţionale bucovinene fetele ofereau cu multă bucurie mărţişorul, în ziua de 1 martie, flăcăilor din sat, obicei care s-a păstrat până astăzi.
Mărţişorul era purtat de către copii timp de 12 zile sau până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Blagoviştenie, Florii, Paşti), până la înflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbuşti precum măceşul. În alte locuri, mărţişorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, când era aruncat în direcţia de unde veneau acestea rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele“. În cazul în care mărţişorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite iar cu banul de la fir se cumpăra vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii, simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.
Mărţişorul era un simbol purtat cu multă demnitate şi chiar solemnitate de către membrii societăţii tradiţionale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărţişorul le împodobea îmbrăcămintea.
Mărţişoarele din zilele noastre sunt confecţionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sănătatea, iubirea etc, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale.
Sursa: crestinortodox.ro
