[EDITORIAL] Am plecat în căutare dup’un preşedinte mare

preşedinte
Scena politică românească este chiar o scenă! Foarte ușor transformabilă în scenetă, pentru că are toate ingredientele și vânzoleala caracteristică unor astfel de lucruri. Dacă tot suntem obișnuiți cu celebre puneri în scenă a unor fapte de viață emoționante, gen ”Noră pentru mama”, ”Burlacul” ori ”Mireasă pentru fiul meu”, de ce nu am organiza un reality show cu titlul ”Se caută un președinte!”. De fapt, se caută un candidat pentru președinte. Pentru că aceasta este acum marea problemă a onor politicienilor, descoperirea potențialului potent patentat candidat, care să ia ochii tuturor, dar mai ales voturile. În clasicul stil dâmbovițean, calat perfect contra zicalei ”nu lăsa pe mâine, ce poți face azi”, partidele noastre și-au dat seama că nu prea sunt pregătite pentru prezidențialele, colecția toamnă/iarnă 2014. Și că nu au candidatul gata de luptă, mai ales după ce alianțele politice s-au risipit la fel de rapid precum fumul gros al tavernei unde au fost puse la cale. Dacă în alți ani știam cine se aruncă în luptă, pe cine contestăm și alături de cine combatem, acum stăm ca vițelul la poartă nouă. Asta pentru că, în opinia pricepuților, unul e prea tânăr și dacă intră în luptă și mai și câștigă se trezește după două mandate că nu mai are ce face prin politică, a se citi Ponta, altul s-a supărat pe tot și toate și i se uscă de ea politică, a se citi Crin, iar neamțul l-a luat pe ”Nein” în brațe, a se citi Johanis. Dreapta se tot unește de ceva timp și încearcă să găsească un nume pentru Cotroceni, dar căutările lor s-au înpotmolit la litera B a alfabetului, iar cum aceasta nu mai e valabilă pentru încă un mandat, rămân să fredoneze cântecul cu ”nu e nimeni pe drum”. Mircea Diaconu nu vrea președinte, pentru că știe că mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic, iar povestea lui despre răzvrătire și-a epuizat succesul de box office la europarlamentare. A mai rămas doar băiatul mamii, pletosul de serviciu al Parlamentului, Remus, mereu la trântă cu sistemul, doar că și aici e o problemă. Are nevoie de costum și cravată, iar din garderoba acestuia lipsesc astfel de accesorii. Astfel că noi alegătorii ar fi cel mai bine să ținem cont de vorbele lui Marin Preda, care spunea că ”politica mea este să nu fac politică!”.

(Ion Moldovan)

Sursa foto: www.puterea.ro

De același autor

Related Articles