Fiecare naţie are parte de percepţii diferite din partea străinilor.
De-a lungul istoriei românii au fost percepuţi cu părţi pozitive şi negative. Prima caracterizare – dar a strămoşilor noştri daci – vine chiar de la Herodot, din urmă cu 2.500 de ani. „Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, spunea părintele istoriei. Tot el vorbea însă şi despre părţile mai puţin plăcute: „La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă”.
“Românul nu are răbdare să construiască ceva temeinic, nu concepe meticulos, precis şi în amănunt ceea ce are de făcut în viitor, ci îşi face o simplă idee, se bazează pe modul cum se va descurca la faţa locului. Improvizează în tot ce face, se descurcă în condiţii minime. Vorbeşte mult, iubeşte spectacolul vorbirii; nu-i plac reproşurile. Este fălos, se autoapreciază pentru ceea ce face, crede mereu că e cel mai bun, este multilateral informat, are o părere personala despre toate. Mai rar este recunoscător celui ce-i face bine, ajungând să-şi evite binefăcătorul. Se luptă tot timpul pentru impresie, pentru imagine, se mulţumeşte cu puţin, iar dacă vrea cumva mai mult, vrea imediat, nu are răbdare să adune picătură cu picătură”. – Beniamino Faoro, autorul volumului „Românul şi felul lui de a fi”.
Pe de altă parte românii nu sunt deloc modeşti când trebuie să se descrie pe ei înşişi. Se spune că românii sunt gospodari, ospitalieri, că s-au născut poeţi şi că au cele mai gustoase mâncăruri din lume.
Sursa foto: www.economica.net
