Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiția moștenită din Legea Veche, în această zi s-a început creația lumii și, tot în această zi, Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. În această zi, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Te Deum-ului.

Despre simbolistica noului an bisericesc, pentru Radio Reşiţa, pr. Sevastian Mihail Pană:

pr. Sevastian Mihail Pană

Data de 1 septembrie, când noi prăznuim începutul anului bisericesc, este legată de istoria mântuirii. Pe parcursul unui an bisericesc se rezumă lucrarea de mântuire de la creație și până la sfârșitul lumii. Biserica Ortodoxă marchează aceste lucruri prin sărbătorile care sunt prăznuite în lunile de început și final de an. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august, cel mai mare prooroc de până la venirea Mântuitorului. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viața veșnică, fiind vorba de două morți. Sfântul Ioan, ca prooroc al pocăinței, îndeamnă în cuvântul său: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor”. Propovăduirea pocăinței, condiție pentru intrarea în împărăția cerurilor, ne arată tocmai venirea împărăției lui Dumnezeu, încheierea veacului acestuia și începutul eshatonului.

O ultimă semnificație legată de acest termen derivă din faptul că de la 1 septembrie calculau romanii anii indictionului.

În centrul istoriei mântuirii noastre și al activității răscumpărătoare a Mântuitorului stă Jertfa Sa, adică Patimile și moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din morți; tot așa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paștile sau sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.

Ca mijloc de comemorare a vieții și-a activității răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paști și se poate împărți în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreții de strană în fiecare din aceste perioade și anume:

a) Perioada Triodului (perioada prepascală);

b) Perioada Penticostarului (perioada pascală);

c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

Fiecare din acestea cuprinde un număr de săptămâni.

Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, este sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, fiindcă Adormirea Maicii Domnului nu este decât trecerea de aici în veșnicie.

Într-un alt context, legat de ciclul agrar, septembrie este prima luna de toamnă, când se adună roadele și se mulțumește lui Dumnezeu pentru cele dăruite. Se încheie vechiul an agricol și se începe un nou an agricol, acum pregătindu-se semănăturile de toamnă.

Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea în anul 325.

Sursa: basilica.ro