Motto: „Se poate trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită”.Toma Caragiu

De orașul Ploiești sunt legate numele scriitorilor Ion Luca Caragiale, Constantin Dobrogeanu-Gherea, , Ioan A. Bassarabescu,, Nichita Stănescu,, Geo Bogza, Radu Tudoran, al compozitorului Paul Constantinescu, filosofului Petre P. Negulescu. Dintre absolvenții Liceului „Sfinții Petru și Pavel” sunt de menționat trei președinți ai Academiei Române: Andrei Rădulescu, Mihai Drăgănescu și Eugen Simion, dar astăzi ne amintim de un mare actor al scenei și filmului romînesc, colaborator al micului ecran și al radioului românesc, Toma Caragiu, cel care  a văzut lumina zilei pe 21 august 1925,acum 94 de ani, în satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir, Grecia. Împreună cu familia se refugiază  în Cadrilater, pe atunci în România, iar după o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma a terminat  Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din oraș.

„Eu, care sunt un inhibat, un timid și, în general, un om singuratic, retras, deseori sfios, alteori brutal, aveam nevoie să joc mult. Victor Ion Popa mă sfătuise să mă duc oriunde și să joc oriceIubesc mult teatrul și ca spectator. Puteam să-mi aleg altă carieră, dar scena a însemnat totul pentru mine”, mărturisea regretatul actor.

Povestea sa a început cu  trupa de teatru a liceului, dar a  scris și  în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945. Urmează, după o scurtă abatere la Drept, cursurile la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa.În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Take, Ianke și Kadîr,  de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bîrsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” , în anul 1947, din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” în 1949. Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei ,1948, când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpul artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani. La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, abia înființat.

În anul 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani.

A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri. În anul 1965 a fost invitat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra din București, unde a trăit pe scândura teatrului peste 90 de Premiere.

A rămas în peisajul teatrului şi filmului românesc  alături de alți mari actori români, cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Victor Rebengiuc, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Ion Besoiu, Mircea Diaconu, împreună cu care a jucat foarte mult.

 A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind „ Actorul și sălbaticii”,  realizat  în anul 1975, regia Manole Marcus, scenariu Titus Popovici, unde  îl interpretează pe Costică Caratase, personaj inspirat de personalitatea marelui actor ConstantinTănase.Deasemenea ecranizările:„Pădurea spânzuraţilor” „Operaţiunea Monstrul „Brigada Diverse intră în acţiune”„B.D. la munte şi la mare” şi multe altele bucură generaţii întregi de spectatori.

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său „ Gloria nu cîntă”, în care juca rolul principal. Imobilul în care locuia a fost distrus de cutremur până la etajul III.  Toma Caragiu locuia la etajul II,dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.

Teama artistului de avioane era legendară… în mod tragic s-a împlinit ceea ce i s-a prezis. Regretatul actor Florian Pittiş a confirmat după moartea lui  Toma Caragiu, că acesta i-a spus directorului  adjunct al Teatrului Bulandra, Maxim Crişan, că nu va merge cu avionul într-un turneu în Statele Unite ale Americii: „Eu, cu avionul? Nu, lasă că-mi aranjez cu vaporul. Mi-a prezis cineva că o să mor într-o prăbuşire”.

În acea seară, pentru prima oară la postul public de televiziune rula un film în care se arăta răstignirea lui Hristosl, filmul bulgăresc „Dulce și amar”… astăzi  cu regret închinăm un gând celor care ne-au îndulcit sufletele, dar a căror prematură dispariție ne-a lăsat gustul amar al veșnicului regret.

Tomiță al nostru a plecat lăsându-ne amintirile în care joacă un Rol Principal pentru totdeauna...

„Se poate trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită”

La mulți ani în amintire, Toma Caragiu!

Anca Bica Bălălău