„Întotdeauna am crezut că opera este o planetă unde muzele conlucrează, îşi dau mâinile şi sărbătoresc artele”, mărturisea unul dintre părinţii cinematografiei mondiale,  Franco Zeffirelli, care „s-a stins liniştit după o lungă maladie ce s-a agravat în ultimele luni”,după cum  anunţă presa italiană care citează surse din familia cineastului. De asemenea, pe site-ul fundației regizorului există un mesaj de adio: „Ciao maestro” și o poză cu Zeffirelli.

Regretatul artist, pe numele său real Gianfranco Corsi Zeffirelli,  s-a născut la Florenţa la 12 februarie 1923, numele de familie fiind inventat de mama sa. Ea a ales „Zeffiretti”, ca o arie din opera „Idomeneo” de Mozart, însă funcţionarul de la starea civilă a scris greşit numele, uitând să tragă liniile pe cele două litere „t”.

A fost recunoscut de tatăl său la vârsta de 19 ani, crescând orfan de mamă de la 6 ani.Apoi, a fost crescut de nişte veri ai tatălui său şi a fost educat de o englezoaică, devenind sub influenţa ei un anglofil pasionat. Potrivit unor cercetători italieni, Franco Zeffirelli era descedent al unei rude a renumitului Leonardo Da Vinci, descendenţă legitimată de un studiu publicat în 2016.

Se spune că meseria de regizor e cea mai apropiată de meseria lui Dumnezeu, pentru că un regizor trebuie să creeze o lume şi să o prezinte spectatorilor, iar dacă spectatorii cred în lumea pe care el o realizează, intră în lumea ta. Astăzi, Dumnezeu şi-a luat Artistul pente a-L ajuta de acolo de Sus din Cer… Lumea lui Zeffirelli a rămas pe pelicula sufletelor înlăcrimate ale tuturor cinefililor de pe planetă… spectacolele sale grandioase  de  pe marile ecrane, adaptări după piese de teatru celebre, precum „Romeo şi Julieta” sau „Îmblânzirea scorpiei”, cu Elizabeth Taylor şi Richard Burton în rolurile principale. Pelicula „Otello”, lansată în 1986, a fost una dintre producţiile sale importante, filmată în limba italiană în Olanda şi în Italia şi  foarte bine primită de critici, fiind nominalizată în anul 1987 la secţiunea cel mai bun film străin la premiile BAFTA.

Prieten al divei Maria Callas şi al celebrului cuplu de la Hollywood Richard Burton şi Elizabeth Taylor, Zeffirelli şi-a început cariera ca protejat al unui alt nume celebru al cinematografiei italiene şi mondiale, Luchino Visconti, dar din postura ca scenograf al piesei lui Shakespeare „As You Like It”, la Teatro Eliseo din Roma, în 1948, a colaborat și cu pictorul spaniol suprarealist Salvador Dali.

A urmat ”Hamlet”, 1990, realizat în limba engleză,  ”Storia di una capinera” ,1993, filmat în Sicilia, a avut la bază romanul omonim cu acelaşi nume al lui Giovanni Verga. De-a lungul carierei sale, a mai făcut filme celebre precum „Tânărul Toscanini”, „La Traviata”, „Isus din Nazareth” și „Un ceai cu Mussolini”.

În anul 1999 a fost recompensat cu premiul special al Festivalului internaţional de film ”Karlovy Vary” pentru contribuţia sa la dezvoltarea cinematografiei mondiale, iar în anul 2003  a obţinut premiul Festivalului internaţional de film de la Palm Springs pentru munca depusă în calitate de regizor.

În 2014 a fost înnobilat pentru serviciile aduse culturii britanice.
Franco Zeffirelli și-a trăit ultimii ani de viaţă în scaunul cu rotile, înconjurat de câinii săi credincioşi la vila sa de la marginea Romei.

„Roma pe care am găsit-o era o cetate de cărămizi, dar când am părăsit-o era o cetate de marmură”, este o replică celebră a lui Cezar Augustus…

Astăzi , omul Franco Zeffirelli a părăsit această Romă, dar Artistul este una dintre cele mai importante plăci de marmură ce consolidează Cetatea Romei… făcând din ea Capitala Imperiului  Cinematografiei Mondiale… „Ciao maestro”!

Anca Bica Bălălău