“Salut, prieteni!”a rămas în sufletele românilor vocea celei a plecat acum 14 ani pe 18 mai 2007, Jana Gheorghiu.
Celebră prin erudiţia şi firescul său, regretata jurnalistă a văzut lumina zilei pe 6 iunie 1946, ”Șase a șasea, 46”, după cum obișnuia să spună.
Autoironia sa se remarca şi prin faptul că toată lumea îi spunea Jeana, dar pe ea o chema Jana ”în buletin”.
De altfel, se serba de Sfântul Ion, iar pe fiul ei adoptat de la Casa de copii îl botezase Ionuț, tocmai pentru a avea o zi de sărbătoare împreună.
A absolvit Facultatea de Limba și literatura română la Universitatea București, apoi cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică. Și-a început cariera la un ziar din Vrancea, apoi a colaborat la ”Scânteia tineretului”, până în anul 1972 când s-a angajat în Televiziunea Română.
Destinul său s-a contopit cu cel profesional reuşind, în scurta sa viaţă, să devină un punct de reper în presa naţională fie din postura de realizatoare de emisiuni de televiziune și radio, sau de director al TVR2 între anii 2002 și 2004.
A fost realizator, redactor-sef la Redacția Tineret a Radioului public ,1990 – 1993, 1994-1998, apoi director interimar al canalului TVR 2 de la 1 octombrie 2002 – 30 iunie 2004. Pentru un an a fost director de programe la Radio Total (1993).
La finele ultimului an de comunism, 1989 şi-a confirmat celebretitatea prin reportajele sale despre trenul morții de la Timișoara, din timpul Revoluției din decembrie.
“Veniți cu noi, pe canalul doi!” era sloganul cu care Jana Gheorghiu atrăgea publicul tânăr.
De la ”Joia tineretului”, o emisiune cu și despre tineri talentați pe care Jana Gheorghiu o modera în epoca comunistă, s-a impus atât prin timbrul vocal absolut special, dar şi prin subiectele abordate cu nonşalanţă şi profesionalism realizând o serie de emisiuni şi filme documentare, cum ar fi ”Răniţii Revoluţiei” ,1991, ”Spre altă flacără” ,1992, seria de emisiuni ”Baricadă pentru neuitare”, ”Tu poţi construi mai departe” și ”Fără prejudecăți!”, dar şi prin sloganul ”Veniți cu noi, pe canalul doi!” cu care Jana Gheorghiu atrăgea publicul tânăr.
Jana Gheorghiu a fost un jurnalist de forță, remarcându-se şi impunându-se în elită print-un caracter puternic, generozitate , plus un simț al umorului impecabil.
A fost o flacără care îi mistuie pe cei care au ascultat-o sau i-au fost colaboratori şi azi… Un nume de referinţă al istoriei jurnalismului românesc, dar şi un suflet care a lăsat tăcerile să îl treacă prin , poate, prea multe lovituri… Poate nu a căutat şi nu a găsit răspunsuri, poate a trăit intens pentru profesie şi pentru fiul său… poate, acolo sus, acum, de abia, sufletul ei este eliberat de durere, suferinţă şi tăceri “nepriviligiate” de freamătul unui cotidian care se raportează la cu totul alte priorităţi… pe care nu cred că le-ar fi acceptat…
Este laureata Premiului APTR în 1991 și în 2002, precum și Premiul ”Condiția umană”.
A mai fost distinsa cu Marele Premiu acordat la Colocviul ”Generația Europa – Generația Imaginii” (Franța – Amiens, 1992) pentru filmul de montaj ”Spre altă flacară”.
A fost răpusă de cancer de laringe,la vârsta de 61 de ani, pe 18 mai 2007 plecând cu un regret greu de înţeles pentru mulţi oameni ai zilelor noastre: “Căte cărţi mai am de citit, şi ce puţine zile mai am de trăit”.
JANA GHEORGHIU şi-a fumat viaţa țigară după țigară, dar ne-a lăsat prin întreaga sa carieră moştenire o ”Baricadă pentru neuitare”.
Anca Bica Bălălău
Sursa: wikipedia
