Unirea Basarabiei 1918

31

România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antantă pentru a obţine eliberarea fraţilor din Monarhia Austro-Ungară. În 1918, primul teritoriu locuit de români care se unea era însă Basarabia, parte (din 1812, când a fost desprinsă abuziv din teritoriul principatului românesc Moldova) a teritoriului fostului aliat, Rusia.

Revoluţia rusă din februarie 1917 şi perioada care a urmat a permis mişcării de eliberare naţională a românilor din Basarabia să se manifeste cu intensitate sporită şi, în timp, să îşi clarifice obiectivele. În faza iniţială, s-a cerut doar autonomia, dobândirea drepturilor cetăţeneşti şi a celor naţionale. S-au creat partide, s-au ţinut congrese ale diferitelor categorii socio-profesionale. Faza următoare a fost cea a proclamării independenţei, pentru ca în final să se realizeze Unirea.

La 21 noiembrie 1917 şi-a început lucrările din Sfatul Ţării. La 2 decembrie 1917, acesta a adoptat o Declaraţie prin care se constituia Republica Democratică Moldovenească, ce urma să intre în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruse. Puterea executivă revenea Consiliului Directorilor Generali. În şedinţa inaugurală a Sfatului Ţării ia cuvântul şi transilvăneanul Onisifor Ghibu: „Dumneavoastră aţi suferit o sută de ani şi acum vedeţi că idealurile dumneavoastră s-au înfăptuit. Noi am suferit o mie de ani şi astăzi încă n-am auzit că a sosit ceasul dreptăţii. […] Ora dreptăţii pentru întregul nostru popor trebuie să sosească“.

Află toată povestea pe siteul eualegromania