Este greu să vorbești despre un Artist, este greu să înțelegi un Artist, dar cel mai greu este fără … Artist.

Astăzi despre Alexandru Tocilescu, despre cei 7 ani fără el, despre acea zi tristă de 29 noiembrie a anului 2011 ce a însemnat cu negru în calendarul teatrului românesc…atunci , pleca Toca la vârsta de 65 de ani… în ultima sa zi de viață a mers la teatru la „Bulandra”, Sala „Liviu Ciulei”, unde repeta la noua piesă – „Prieteni” de Kobo Abe…

Bucureștean prin naștere,  27 iulie 1946, Alexandru Tocilescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din capitală, unde s-a făcut remarcat ca una dintre „prezențele exponențiale ale școlii”, după cum povestea regretatul profesor Ion Toboșaru alias Sir Toby pentru toți studenții care i-au trecut prin mâini.

Alexandru Tocilescu a abordat în mod original atât texte clasice cât și contemporane, cu rafinament, cu subtilitate, reinventându-se cu fiecare spectacol, dar în același timp abandonându-se total profesiei sale, menirii sale regizorale.

Toca chiar a știut ce înseamnă miracolul teatrului

Criticul de teatru și apropiat al regretatului Alexandru Tocilescu, Marina Constantinescu îl descrie poate cel mai frumos de firesc:


„Toca chiar a știut ce înseamnă miracolul teatrului.A fost cel mai rebel și liber sprit din lumea noastră teatrală. Profunzimile lui Alexandru Tocilescu le-au înțeles cei care l-au iubit, dar le-a intuit întotdeauna și publicul său. Inteligența sa sclipitoare, cultura sa, spiritul ludic l-au însoțit întotdeauna în viață și în tot ce a creat. Nu a vrut niciodată să fie ca și ceilalți, a vrut să fie el însuși. A știut ce înseamnă prietenia și și-a iubit prietenii până la capăt și dincolo de capăt. Cine poate uita o provocare teatrală, și nu numai, care s-a numit „Tartuffe” și „Cabala bigotilor”, pe care Tocilescu le-a propus la „Bulandra” să se joace – una într-o seară și una în cealaltă seară, ca pe un spectacol complet, ca pe o dorință ca spectatorii să nu părăsească de fapt teatrul. Cine poate să uite ce a însemnat „Hamletul” lui de la „Bulandra” în anii ’80 – un manifest, un protest, o formă de rezistență în cultură. Toca a iubit viața, a iubit teatrul. Toca chiar a știut ce înseamnă miracolul teatrului“.

„Am avut tupeul de a nu-mi fi frică de nimeni, nici de prieteni, nici de lumea de afară. Ce dacă, într-o zi, am rugat-o pe o prietenă să îmi aducă de la bărbat-su o casetă cu muzică mexicană, iar pe caseta aia era înregistrată discuţia de la mine din cameră, avută cu două zile înainte“, mărturisea de Ziua Mondială a Teatrului , pe 27 martie 2011, într-una dintre Conferinţele Teatrului Naţional din Bucureşti… și nu i-a fost,sau noi nu am remarcat niciodată dacă marelui regizor i-a fost teamă de ceva, poate doar de el…

M-am întrebat după fiecare spectacol al lui Toca, ce cheie regizorală ar aborda dacă ar fi pentru o Zi Regizor al întregii lumi… nu știu, dar îndrăznesc să cred că în spectacolul acelei zile lumea asta ar deveni ceea ce fiecare Artist visează, poate un elixir al bucuriei ce stăpânește Terra peste care speranța nu va trage cortina… poate viitorii artiști, regizori, actori, critici de teatru îl vor redescoperi pe Alexandru Tocilescu și o dată cu el mirajul creației sale artistice.

Este greu să vorbești despre un Artist, este greu să înțelegi un Artist, dar cel mai greu este fără … Artist...7 fără Alexandru Tocilescu…

Anca Bica Bălălău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.