În 1902, când a plecat la Pariş Traian Vuia i-a spus mamei: „Nu plânge, mama, ca ma duc departe, dar vei auzi de mine lucruri frumoase si nu ma voi întoarce de acolo de unde ma duc decât prin aer zburând cu o masina pe care eu am sa o fac.“

Pasiunea pentru zbor l-a determinat pe Traian Vuia sa paraseasca o promitatoare cariera de avocaţ începuta sub obladuirea lui Coriolan Brediceanu, si sa plece la Paris pentru a demonstra ca viitorul zborului apartinea aparatelor mai grele decât aerul, cu propulsie proprie. În realizarea visului sau a primit sprijin material din partea lui Coriolan Brediceanu, a tatalui lui Petru Groza, a lui Nicolae Titulescu si a altor români.

Într-o schita autobiografica, Vuia scria: „Masina mea de zburat a fost conceputa în iarna anului 1901-1902. […] Constatasem cu surpriza ca exista toate elementele pentru realizarea zborului mecanic si ma întrebam de ce îsi pierd oamenii timpul cu baloanele dirijabile. […] Condus de entuziasmul si de focul sacru al credintei, ignorând greutatile si piedicile materiale, am continuat si, în iarna 1902-1903, masina era deja conceputa în toate detaliile.“

Află toată povestea pe siteul eualegromania