Mişcarea lui Tudor Vladimirescu – Începutul mişcării de redeşteptare naţională

220

„Iar după moartea Măriei Sale (Alecu Suţu) s-au sculat un Tudor Vladimirescu, slugeriu fiind în partea Oltului, şi au strâns o samă de nebuni, vrând să facă dreptate în Ţara Românească“, grăia o însemnare marginală pe un manuscris din biblioteca episcopului de Buzău, contemporană cu evenimentele. Considerată iniţial o răscoală, „înălţată“ apoi la rangul de mişcare revoluţionară, ajunge revoluţie, pentru ca astăzi practic să nu mai fie amintită, la fel ca multe alte momente esenţiale ale istoriei noastre din veacul al XIX-lea, cel al redeşteptării naţionale.

Cauzele ridicării la luptă erau consemnate chiar de izvoarele din epocă. „De şase ani, tiranul Caragea alt nu a lăsat bieţilor patrioţi ţărani decât numai ticăloasele suflete din trupurile cele dosădite de necazuri“.Lozinca lui Tudor era „Dreptate şi slobozenie“. Un document austriac o interpreta astfel, dând şi o încadrare europeană mişcării: „Din Mănăstirea Tismana, unde-şi stabilise cartierul general, el [Tudor] a lansat o proclamaţie către poporul român concepută într-un stil autentic carbonar [carbonarii au fost o organizaţie revoluţionară secretă italiană, activă între 1800-1831], pentru a-i îndemna să ridice armele cu scopul de a elibera clăcaşul de subt presupusa tiranie a nobilimii şi a autorităţilor existente, deviza lui fiind: Pace bordeelor, război palatelor“.

Află toată povestea pe siteul eualegromania