Dacă ar fi să răspundem sincer, câţi dintre noi am recunoaşte că nu am citit lucrarea lui Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada? Singura noastră operă barocă în adevăratul sens al termenului, cum o numea Nicolae Manolescu, este unica epopee a literaturii române. Ţiganiada rămâne un fenomen unic în literatura română, fără urmaşi.
A intrat târziu în circuitul de valori, fiind tipărită întâia oară (prima versiune) de Theodor Codrescu, în revista Buciumul român, în 1875-1877. A doua versiune a fost publicată în 1925 de Gheorghe Cardaş. Prima variantă reflectă atmosfera sceptică a crizei valorilor şi miturilor iluministe. A doua variantă aduce prin Romândor marele erou romantic, poporul, prin care supravieţuieşte Vlad Ţepeş, proiectat în viitor ca o aspiraţie eternă şi permanentă. Potrivit unui comentator, aproape că nu îşi găseşte nici azi criticul care să o înfăţişeze cititorilor în chipul potrivit.
Aprecierile merg de la a o considera o operă scrisă în glumă, pentru amuzamentul propriu al autorului şi al prietenilor până la mesaj politic şi filosofic al lui Budai-Deleanu, o sinteză a aspiraţiilor legitime ale românilor de veacuri.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
