Slăbită în urma Războiului de şapte ani (1756-1763), Prusia s-a aliat cu Rusia Ecaterinei a II-a. Se angajau reciproc, printre altele, să îşi sprijine interesele teritoriale contra Poloniei. Pentru a contracara noua alianţă, Franţa şi Austria au determinat Poarta să declare război Rusiei, în 1768. În cursul războiului s-au avansat mai multe proiecte de împărţire sau de unificare a provinciilor româneşti, generate de taberele aflate în conflict. Împărăteasa Ecaterina a avansat „proiectul dacic“, prin care dorea să îşi creeze un avanpost contra Habsburgilor, dar şi a otomanilor.
Evidenţ împăratul austriac Iosif al II-lea s-a opus. S-a conturat astfel „chestiunea românească“, ce avea să pătrundă tot mai mult în conştiinţa publică şi în proiectele politice europene, dar care a generat şi pe plan intern o reacţie naţională. La Congresul de pace de la Focşani, în 1772, pe lângă faptul că boierii din cele două Principate au cerut unirea, au adus în faţa marilor puteri şi textele „capitulaţiilor“ ce s-ar fi încheiat între Imperiul Otoman şi domnii români în decursul veacurilor. Conţinutul lor a fost acceptaţ şi atunci, şi mai târziu.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
