Rolul Bisericii Unite din Transilvania în păstrarea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale la românii transilvăneni

11

Pentru a înţelege decizia unei părţi a clerului şi a credincioşilor ortodocşi din Transilvania trebuie amintite câteva elemente. Transilvania a devenit un teritoriu în care Reforma a făcut rapide progrese în secolul al XVI-lea. Până spre sfârşitul secolului al XVI-lea religia catolică şi-a restrâns considerabil sfera de influenţă. În ciuda unor încercări de revenire, în secolul al XVII-lea protestantismul a devenit religia oficială a principatului. Românii, cea mai numeroasă populaţie în Transilvania, rămâneau în continuare doar toleraţi din punct de vedere politic şi religios.

În secolul al XVII-lea, protestantismul a desfăşurat o intensă activitate de prozelitism, pentru a-i convinge pe români să îşi lepede credinţa şi să adopte noua religie. S-au îmbinat măsurile de atragere şi răsplătire a preoţilor şi a credincioşilor care acceptau să facă pasul cu represiunea şi dările şi obligaţiile impuse celor care refuzau. S-a reuşit subordonarea mitropolitului ortodox, slăbirea şi fărâmiţarea autorităţii şi jurisdicţiei acestuia. În final, însă, politica de calvinizare nu a avut succes, în parte tocmai din cauza caracterului ei agresiv, în parte din cauza opoziţiei nobililor, care nu doreau să piardă veniturile pe care le puteau strânge pe seama populaţiei şi a preoţilor ortodocşi. Cu capacitatea de sinteză care l-a caracterizat, Nicolae Iorga rezuma astfel programul calvin: „era, de fapt – ceia ce nu se poate tăgădui – şi unul de înaintare culturală a românilor […] Dar alături de aceste recomandări, folositoare şi culturii româneşti, era încercarea de a se confunda Biserica, umilă, a românilor cu aceea, stăpânitoare, a maghiarilor ardeleni“.

Află toată povestea pe siteul eualegromania