Sunt două statuete modelate în lut, un bărbat şi o femeie. Aparţin Culturii Hamangia, mileniile IV-II î.H. Le individualizează de alte creaţii similare ale epocii redarea corpului uman şi faptul că artistul a ştiut să le imprime o adevărată personalitate, ceea ce le face un unicat în arta vremii.
De ce 100? De ce momente esenţiale? Şi de ce pe pământ românesc?
100 ca să fie o cifră rotundă şi ca să avem suficiente motive să ne mândrim cu contribuţiile acestui pământ la civilizaţia universală.
Esențiale, pentru că multe sunt realizări ce au cunoscut consacrarea universală, fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO sau recunoscute ca priorităţi universale. Iar pentru cele care încă nu au o astfel de recunoaştere, vina ne revine.
Pe pământ românesc, pentru că unele aparţin unor perioade istorice când alte populaţii au locuit pe acest pământ. Dar, aşa cum veţi întâlni în orice muzeu francez, englez, german, american sau din oricare alt loc de pe glob, ele fac parte din patrimoniul locului şi sunt incluse între motivele de mândrie ale poporului actual de pe acel teritoriu.
Cele 100 de creaţii şi înfăptuiri, pe care “Eu aleg România” Istoria românilor în 100 de momente esențiale vi le propune în această serie, ar trebui să figureze în orice manual şcolar şi orice absolvent de liceu ar trebui să fi auzit de ele. Nu este cazul pentru toate. Am considerat necesar să vi le prezentăm acum, la ceas aniversar, pentru a vă oferi un motiv în plus să fiţi mândri că sunteţi români şi a vă convinge că avem datoria să respectăm faptele înaintaşilor prin ceea ce facem, fiecare, zi de zi, pentru a lăsa şi noi urmaşilor motive de mândrie.
Primul moment esenţial pe care vi-l propunem este ilustrat de două statuete, ce au o vechime între 4.000 şi 6.000 de ani. Aparţin Culturii Hamangia, dezvoltată în Dobrogea între mileniile IV – II î.H şi descoperită de prof. univ. dr. Dumitru Berciu. Dacă le-aţi vedea pentru prima oară, cu ochii omului din 2018, probabil că v-aţi întreba de ce ar putea fi considerate ca ilustrând un moment esențial. Sunt destul de schematice, de primitive. Aţi urmărit vreodată primele încercări de a desena ale copilului dumneavoastră? Aţi remarcat desigur cât de stângace, de aproximative sunt figurile umane pe care le reproduce. Apoi, în câţiva ani, desigur, şi în funcţie de talentul fiecăruia, desenele încep să semene tot mai mult cu realitatea de la care pornesc. Omenirii i-au trebuit însă câteva sute de mii de ani pentru a ajunge la statuile Antichităţii orientale, apoi la minunăţiile Greciei Antice.
Cele două statuete, cunoscute drept „Gânditorul“ şi „Soţia sa“, reprezintă o culme a artei neolitice.
Citeşte continuarea AICI
