Istoria tramvaiului reşiţean este mai veche de 1988. Mai existaseră şi în anii ’70 diferite propuneri, însă nu s-au materializat.
A fost ales tramvaiul, pentru că era eficient, economic, dar şi pentru că autobuzele care circulau în oraş trebuia să fie permanent reparate, ceea ce însemna costuri ridicate. După aprobarea venită de la Bucureşti, au fost trimişi oameni la specializare în oraşele care aveau tradiţie în exploatarea tramvaielor.
Reşiţa era singurul oraş unde se experimenta boghiul bimotor, produs de ICM Caransebeş. Aceste boghiuri nu erau superioare ca tracţiune, dar se considera că fiabilitatea şi parametrii funcţionali sunt superioare boghiurilor clasice. Din păcate nu a fost aşa, existând chiar din perioada garanţiei, probleme serioase cu aceste boghiuri.
Una peste alta, tramvaiul nu a fost lipsit de probleme. Linia se rupea în mod repetat, la fel şi cablurile. Garniturile de tramvai deraiau des şi din cauza lipsei de energie electrică. Chiar în ziua inaugurării pe tronsonul dintre Renk şi Intim, tramvaiul a deraiat în sensul giratoriu, fiind nevoie de intervenţia unor utilaje pentru a-l repune pe linie.
Şi tot din luna august, ca un semn al destinului, a anului 2011, tramvaiul, cu bune și rele, avea să ajungă amintire. Asta doar până în 2022, când se preconizează inaugurarea unei alte linii de tramvai moderne. În prezent, în România mai sunt 11 oraşe care au tramvai.
Foto: FB Emil Sergiu
(Marius Căruntu)
