Premiile Gopo reprezintă premii cinematografice românești oferite de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Anual, sunt recompensate cele mai importante realizări cinematografice naționale din cursul anului precedent.Festivalul poartă numele cineastului român Ion Popescu Gopo, care  a câștigat Premiul   Palme d’Or pentru „Cel mai bun scurt metraj de animație” ,în anul 1957.

Cea de-a 12-a ediţie a Galei Premiilor Gopo,  a avut loc la Teatrul Naţional din Bucureşti, anul acesta oferindu-se cele mai multe trofee, 9, inclusiv la categoriile „cel mai bun film”, „cel mai bun regizor” şi „cel mai bun actor într-un rol principal”.

Premiul publicului  a fost decernat filmului  „Octav” ,regia Serge Celebidachi, filmul românesc cu cei mai mulţi spectatori în 2017, şi filmului realizat în Banatul de Munte,  „Ghinionistul”, regia Iura Luncaşu, filmul românesc cu cele mai mari încasări în cinematografele româneşti, în 2017.

Ceilalți  câştigători ai Premiilor Gopo 2018, sunt:
Premiul pentru întreaga carieră – actorii George Mihăiţă şi Vladimir Găitan
Premiul pentru întreaga activitate – actriţa Sanda Toma şi operatorul de imagine şi producătorul Ion Marinescu
Premiul special – criticul şi istoricul de film Bujor T. Rîpeanu
Premiul Romanian Society of Cinematographers – George Dăscălescu, pentru „Un pas în urma serafimilor”
Cel mai bun film european (dintre cele distribuite în România în 2017) – „Despre trup şi suflet” (Ungaria), de Ildiko Enyedi
Cel mai bun machiaj şi cea mai buna coafură – Cătălin Ciutu, Dana Roşeanu şi Iulia Roşeanu, pentru „6,9 pe scara Richter”
Cele mai bune costume – Doina Levintza şi Adina Bucur, pentru „6,9 pe scara Richter”
Cele mai bune decoruri – Andreea Popa, pentru „6,9 pe scara Richter”
Cel mai bun sunet – „6,9 pe scara Richter” (Aleksander Simeonov, Tamas Szekely, Florin Tăbăcaru, Alexandru Dumitru)
Cel mai bun montaj – Dana Bunescu, pentru „Ana, mon amour”
Cea mai bună imagine – George Dăscălescu, pentru „Un pas în urma serafimilor”
Cea mai bună muzică originală – Nae Caranfil, Bogdan Dimitriu şi Liviu Mănescu, pentru „6,9 pe scara Richter”
Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune – „Scris/ Nescris”, de Adrian Silişteanu
Tânără speranţă – Ştefan Iancu, pentru rolul din „Un pas în urma serafimilor”
Cel mai bun film de debut – „Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu
Cel mai bun film documentar – „Planeta Petrila”, de Andrei Dăscălescu
Cea mai bună actriţă într-un rol secundar – Diana Spătărescu, pentru rolul Anca din „Fixeur”
Cel mai bun actor într-un rol secundar – Ali Amir, pentru rolul Aid din „Un pas în urma serafimilor”
Cel mai bun scenariu – „Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu
Cea mai bună actriţă într-un rol principal – Diana Cavaliotti, pentru „Ana, mon amour”
Cel mai bun actor într-un rol principal – Vlad Ivanov, pentru „Un pas în urma serafimilor”
Cel mai bun regizor – Daniel Sandu, pentru „Un pas în urma serafimilor”
Cel mai bun film – „Un pas în urma serafimilor”, producători Ada Solomon şi Ioana Drăghici

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:

Ion Popescu-Gopo a fost artist plastic român, creatorul a nenumărate filme de desen animat în care personajul principal era „omulețul lui Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a adus câteva premii naționale și internaționale, actor, editor de film, scenarist și regizor de film.

Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu. Ion Popescu-Gopo este aproape întotdeauna unicul cineast român menționat în enciclopediile cinematografice. Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct. Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice.

Tudor Arghezi spunea despre marele artist:

„Diavolul binefăcător al acestui nobil univers delicat și tonic, intercalat în forfota timpului și a existenței agitate, se cheamă cu numele pământesc de GOPO, celebru și căutat împrejurul planetei. Filmele acestui român, cu nume derivat din Popescu, a ridicat Popeștii noștri, luați până mai deunăzi în răspăr, până la prestigiul mondial. America îi cere Buftei filmele lui, pe nevăzute.”