Motto: „Nu pot educa cei care sunt needucaţi”. Pierre Larousse
“Îi poți da unui elev câte o lecție în fiecare zi , dar dacă îl poți îndruma să învețe stârnindu-i curiozitatea, el își va dedica întreaga viață învățăturii”… un astfel de crez a avut și cel de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc astăzi 146 de ani, Pierre Athanase Larousse, fiul de fierar născut în orașul Toucy, Franța.
A văzut lumina zilei pe 23 octombrie 1817 și a plecat în Cer pe 3 ianuarie în anul 1875, rămânând în istorie drept cel ce-a marcat secolul XIX.
După ce a urmat o școală de învățători la Versailles a revenit în orașul natal și a devenit învățător la școala primară, dar era dezamăgit de metodele rigide și arhaice de predare ce se aplicau.
„Natura ne aseamană, educația ne deosebește”
Din anul 1848 a început să predea la o școală particulară și îşi îmbogăţeşte cunoştinţele,frecventând, ca student liber, cursurile de la Collège de France şi Sorbona, apoi, în anul 1848 o întâlnește pe viitoarea sa soție, Suzanne Caubel. Un an mai târziu au publicat un manual de limbă franceză pentru copii. Cei doi aveau să se căsătorească abia 25 de ani mai târziu, fără a avea copii.
În anul 1851, Larousse își împlinește o altă etapă a destinului său alături de Augustin Boyer, cu care a fondat Librăria Larousse et Boyer. Cei doi profesori au publicat cărți pentru copii și manuale pentru profesori, în care atenționau cât de importantă era dezvoltarea creativității și independenței copiilor.
În 1856, Larousse și Boyer publică Noul Dicționar al Limbii Franceze, de la care nu era decât un pas spre un proiect mai grandios:Marele Dicționar Universal al secolului XIX.
„Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost învățat a fost uitat”
Acesta a apărut șapte ani mai târziu și a fost primit cu entuziasm de scriitorul Victor Hugo, cel denumit „Pair” al Franței, ceea ce i-a și garantat celebritatea. La scurt timp, Larousse a întrerupt parteneriatul cu Augustin Boyer și a continuat munca asupra Marelului Dicționar în mod individual, dicționar ce avea să se constituie, peste ani, un fel de monument al totalităţii cunoştinţelor indispensabile omului, care erau cunoscute până în acel moment istoric şi o realizare cu mult deosebită faţă de ceea ce publicaseră Diderot şi D’Alembert, figuri complexe ale iluminismului francez, cu o influenţă majoră asupra spiritului raţionalist al secolului al XVIII-lea, care au editat „Encyclopédie”, un alt proiect celebru, care i-a inclus pe aproape toţi scriitorii francezi iluminişti importanţi. Marele dicţionar universal consacra astfel noţiunea de enciclopedie universală.
Activitatea reamarcabilă a lui Pierre Larousse a continuat cu publicarea lucrării „Jardin des racines grécques” în 1858, iar un an mai târziu înfiinţează revista „L’École Normale”. În anul 1860 pune bazele revistei „L’Emulation”, ambele fiind publicaţii cu caracter pedagogic, destinate în special elevilor, dar şi profesorilor.
Tot în 1860 publică lucrarea „Jardin des racines latines”, urmată de „Fleur latine des dames et des gens du monde”, în 1861, „Fleurs historiques des dames et des gens du monde” în 1862.
În perioada următoare, preocupările sale lingvistice au ca rezultat publicarea lucrărilor „Nouveau Traité de versification française”, în anul 1862 şi „Miettes lexicologiques” în 1863.
În anul 1868, Larousse puiblică „Grammaire complète syntaxique et littéraire” şi „Grammaire supérieure”.
Pierre Larousse pleca într-o lume mai bună, la Paris, la 3 ianuarie 1875, în urma unui atac de cord, la doar 58 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.Cele 15 volume ale dicționarului au fost finisate de nepotul profesorului, Jules Hollier în anul 1876, la un an după moartea lui Pierre Larousse.
Marea operă „Grand Dictionnaire Universel du XIX-e siècle” a împlinit dorința autorului de a reda, în ordine alfabetică, toate cunoştinţele care îmbogăţesc spiritul uman.
În condiţiile în care Larousse îşi asigurase o bază financiară solidă, el a rămas (totuşi) singur în faţa unei munci titanice, însă el continuă efortul de a aşterne pe hârtie enciclopedia care avea să-i aducă celebritatea, finalizarea acestui efort supraomenesc însemnând 11 ani de lucru asiduu şi 11 volume ale dicţionarului pe care a reuşit să le editeze în timpul vieţii şi un total de 22.700 de pagini.Lucrarea conţinută în cele 17 volume, însuma un număr impresionant de 25.500 de pagini, iar de la momentul publicării integrale, va cunoaşte numeroase reeditări, în diverse formate şi limbi, până în zilele noastre.
De-a lungul anilor, Librăria Larousse a continuat să publice enciclopedii în mai multe volume, precum şi dicționare şi enciclopedii mai mici.
În anul 2004, Larousse a devenit filială a Hachette Livre, iar la 13 mai 2008, Compania de publishing Larousse a lansat prima enciclopedie interactivă online, care pune la dispoziţie gratuit conţinutul dicţionarului enciclopedic şi contribuţiile internauţilor, în condiţiile în care editorii tradiţionali de dicţionare şi enciclopedii tipărite se confruntă cu o concurenţă acerbă din partea internetului.
Vechile şi valoroasele enciclopedii tipărite au devenit inestimabile piese de anticariat, ce pun blazonul aristocrat oricărui colecționar, pentru că „natura ne aseamană, educația ne deosebește”, conform zicerii altui mare înțelept, Confucius.
Epilog:„Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost învățat a fost uitat.” Burrhus Frederic Skinner
Anca Bica Bălălău
Sursa: Wikipedia
