Toată lumea are-un dor este o confirmare prin vers de cântec, a unei realităţi cât se poate de prezente în firea românului: „Toată lumea are-un dor /Da’ şi mai greu şi mai uşor.” Un cântec, ca o pecete pe cariera lui Ionuţ Fulea.
Pentru că cine altcineva ar fi putut oare să reprezinte mai bine, modelul bărbatului român scoborâtor din mintea munţilor, decât Ionuţ Fulea, cu ale sale doruri cântate. Două şi grele: Dorul meu şi-al mândrii mele.
Un artist cu o prezenţă scenică impecabilă, un artist al cărui glas şi a cărui interpretare excepţională, reamintesc generaţiei de-acum şi generaţiilor care vor veni, că cel mai bine prin cântec, românul şi-a dat drumul dorului. Din nou, DORUL, pentru că alături de frunza verde sau de motivul cucului, de busuioc, de dragoste sau de jale, DORUL reprezintă un capitol impresionant în folclorul românesc.
Povestea piesei pe siteul eualegromania
