Despre satul Agadici, aparținător orașului Oravița, se spune că nu a fost găsit de armata germană în timpul celui de-al doilea război mondial, dar nici civilizația nu a avut mai mari șanse de izbândă în ultimele trei decenii, zăbovind prea puțin pe ulițele acestui sat, încremenit parcă în timp! Lipsiți de perspectivă, tinerii au plecat, pe rând, din sat spre alte zări, de speranțe pline, revenind periodic acasă, dar numai pentru a se întoarce de unde au venit! Chiar și în aceste condiții, încă mai există tineri în sat, peste care trece vremea, la fel ca și peste părinții și bunicii lor!

Unul dintre acești tineri este Iulian Juglan, care s-a născut chiar în primul an după Revoluția din 1989 : „Mai sunt foarte puțini tineri în sat… sunt pe cale de dispariție, cum se zice! Mulți au plecat în alte țări… iarna ce mai vin acasă… pe vară, aproape deloc! Cei rămași în sat ne ocupăm cu câmpul, cu animalele… mai cu serviciul pe aici, pe la Oravița… În timpul liber, mai nimic! Nu se mai fac activități, discotecă… cum era când am fost mic… acum nu mai e nimic! La magazin, seara… două ore… și acasă!”

Pentru tinerii din Agadici, speranța pentru viitor o reprezintă străinătatea, mulți fiind plecați în Italia, Spania, Germania, Anglia sau oriunde în lume! „Am fost și eu plecat în străinătate… și cu prima ocazie voi pleca iar! Cu siguranță, însă, mă voi întoarce… Mie mi-e dragă țara noastră, e frumoasă… Săracă, așa cum e, dar e a noastră! Iar Agadiciul e și mai frumos! Bănățeanu nu-și lasă Banatul… se întoarce la origini!”

Și chiar dacă mulți localnici au plecat din Agadici, totuși, încă mai există tineri pe ulițele satului : „Putem să-i numărăm, cred, pe degetele de la o mână pe tinerii care au rămas în sat din vară până-n iarnă! Acum mai sunt… nu mulți… suntem puțini și-n sat!… Satul este în continuă îmbătrânire… nașteri nu mai sunt… e îmbătrânit!… Școala nu mai funcționează de trei-patru ani, copiii merg la școala de la Brădișorul de Jos… pentru că nu mai sunt copii la noi!”

Cum tinerii din sat pleacă, nici întemeierea unei familii nu este un lucru ușor la Agadici! „Dacă aș vrea să mă însor, nu am cu cine în Agadici, pentru că nu mai e tineret! Totul e „din afară”… așa că îmi voi căuta în altă parte… cum zice bănățeanul… o „venecică”!”

Cu sau fără „venecică”, Agadiciul rămâne atractiv pentru cei care s-au născut și  rămân aici, dar viitorul nu sună deloc bine!  „Nu pot să spun că am ceva că-mi place… Îmi place totul! Tot… că e al meu!… Viața aici e monotonă… aceleași sunt cam în fiecare zi… activități agricole de sezon… atât!… Din urmă nu se vede nimic să vină!… Eu văd un viitor al satului sumbruse depopulează tot mai mult… peste un timp nu va mai fi Agadiciul!”

Paul-Sever SMADU