inaugurare pod pecicaPodul peste Mureş, Pecica-Sânpetru German, a fost inaugurat astăzi. Prin construirea podului, distanţa dintre cele două localităţi se scurtează cu 38,45 kilometri, fiind de doar 8,45 km, faţă de parcursul ocolitor Pecica – Arad – Felnac – Sânpetru German, în lungime de 46 de km. Lungimea podului este de 610 metri, valoarea lucrării fiind de aproape 29 de milioane de lei, bani alocaţi din bugetul Consiliului Judeţean Arad.

Noul pod face legătura directă între Pecica şi localităţile de pe malul stâng al Mureşului: Zădăreni, Felnac, Sânpetru German, Secusigiu, Satu Mare, şi, în continuare, spre localităţile din judeţul Timiş: Periam, Sânnicolaul Mare, Igriş, Cenad, respectiv cu localităţile din aval pe malul drept al Mureşului: Semlac, Şeitin, Nădlac (pe DJ 709D).

Importanţa strategică a acestui pod depăşeşte, însă, graniţele ţării, fiind un reper important în întreaga regiune, inclusiv în legăturile cu Ungaria şi Serbia, pentru dezvoltarea Regiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisa (DKMT). Astfel, peste 45.000 de locuitori vor avea acces facil spre zonele industriale din Pecica şi Arad.

Povestea podului este una veche, începută în secolul XIX când, în paralel cu creşterea cerinţelor de transport, a apărut necesitatea construirii unui pod peste Mureş la Pecica. Conducerea localităţii, în frunte cu primarul, a făcut demersuri la conducerea monarhiei în acest sens. După o perioadă lungă, solicitarea a fost aprobată, elementele podului au fost confecţionate cu inscripţia „Pecica” în limba maghiară şi transportate la faţa locului. Locuitorii au fost încântaţi, sperând că li s-a îndeplinit visul şi vor avea posibilitatea trecerii permanente pe malul celălalt al Mureşului.

Singurii care s-au opus au fost marii gospodari, deoarece existenţa podului ar fi uşurat transportul produselor agricole din Banat la Pecica, ceea ce ar fi dus la scăderea preţului cerealelor de pe piaţa pecicană.

În urma demersurilor lor, din ordinul Vienei, podul a fost donat localităţii Lipova, unde a fost montaţ iar Pecica a rămas cu podul plutitor (numită de pecicani „compă”), pod care a funcţionat până în această vară ca singurul mijloc de transport între cele două maluri.

Profesorul pensionar de biologie Ioan Moldovan, autorul volumului „Pecica şi Mureşul”, spune că în ultimii 50 de ani a trecut râul cu compa de cel puţin 1.000 de ori, chiar şi două ori pe săptămână.