Motto: „ Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari, care sunt nepieritoare“. Mihail Kogălniceanu

“Eu cunosc o horă şi mai frumoasă, hora în care să se ţină de mână toţi pământenii, şi ortodoxi, şi catolici, şi armeni, şi fără a se uita la deosebirea religiilor, pe care le poate judeca numai Dumnezeu, toţi legaţi prin aceleaşi drepturi şi îndatoriri, prin acelaşi interes, prin aceeaşi dragoste faţă de ţară, să joace hora României unite şi autonome.Unirea, Naţiunea a făcut-o“, ne-a lăsat testamentar cel de la a cărui naștere se împlinesc pe 6 septembrie,1817- 200 de ani.

„După priveliştile lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte decât Istoria“,mărturisea marele român.

Despre importanța istorică și academică a lui Mihail Kogălniceanu în evoluția statului român avem mărturii în exclusivitate de la dr. Adrian Ardeț,directorul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș și de la Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin.

Mihail Kogălniceanu a reprezentat pentru secolul al XIX-lea un Ideal care a fost pus în practică

Domnule dr. Adrian Ardeț, la Bicentenarul Kogălniceanu să ne spuneţi, din punct de vedere al istoricului, importanţa acestei mari personalităţi pentru poporul român.

Mihail Kogălniceanu a reprezentat pentru secolul al-XIX-lea un Ideal ce a fost pus în practică.Este cel care stă la baza Revoluţiei din 1848 în Moldova, la baza Unirii Principatelor din 1859, fiind alături şi îndrumându-l pe Alexandru Ioan Cuza.Ştim foarte bine că în timpul lui Cuza, mai precis la 1863, este numit Prim-ministru, perioadă când s-au făcut toate reformele din Moldova prin care Kogălniceanu pune bazele României Moderne.Este un om de o capacitate extraordinară, şcolit la şcolile de prestigiu franceze şi desăvârşit la Heidelberg în Germania, cu o pregătire excepţională, reuşeşte să fie unul dintre cei mai importanţi oameni politici din vremea sa, devenind şi ministru de externe în timpul domniei lui Karol I. Ce este mai deosebit pentru noi bănăţenii, rămâne legătura sa cu Eftimie Murgu, pentru că Eftimie Murgu a fost din noiembrie 1834  numit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, unde îl cunoaşte foarte bine, iar corespondenţa dintre Eftimie Murgu şi Mihail Kogălniceanu a fost prelucrată şi publicată în bună măsură  cu ajutorul istoricului nostru Vali Leu, de către Nicolae Bocşanu.Legăturile pe care le-a avut Mihail Kogălniceanu cu Eftimie Murgu pentru desăvârşirea Revoluţiei din Banat, Adunarea din 1848 de la Lugoj reprezintă un moment deosebit de important. Rolul lui a fost de a vedea această ţară desăvârşită ajutându-l pe istoricul şi profesorul Eftimie Murgu, plecat de aici de la noi din Valea Almăjului, şi ajuns pe cele mai înalte culmi ale carierei didactice şi profesionale, aceste pietre fiind puse încă de la Revoluţia de la 1848 prin intermediul acestor oameni. Mihail Kogălniceanu reprezintă un pion principal, o personalitate deosebită în desăvârşirea statului unitar naţional pe care noi la anul viitor îl vom aniversa.Există o literatură deosebită care vorbeşte despre Mihail Kogălniceanu şi doar atât insist asupra legăturilor pe care le-a avut înainte de Revoluţia de la 1848 cu ceilalţi lideri din Transilvania şi Banat, care au pus bazele României Mari şi unităţii noastre naţionale.

Unirea, Naţiunea a făcut-o! Anul acesta aniversăm 200 de ani de la naşterea academicianului, pentru că a condus şi Academia, dar a  fost şi director al teatrului ieşean, pe lângă calitatea de om politic, o personalitate complexă, ne pregătim pentru întâmpinarea anului 2018 şi împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire

Mă bucur că aveţi un calendar şi îl ţineţi foarte bine, legat de personalităţi şi urmăriţi acest fir roşu care reprezintă Unirea şi vreau  să vă felicit pentru că puneţi în valoare personalităţile poporului român, ca ele să fie cunoscute, să fie puse la locul pe care-l merită în istoria noastră naţională şi nu numai în istoria naţională, pentru că Mihail Kogălniceanu a fost ministru de externe, a condus Academia Română, el a fost pus în directă relaţie cu Academia Franceză, deci lucruri deosebit de importante în ceea ce priveşte relaţiile externe şi internaţionale ale României în secolul al XIX-lea, fiind un fidel apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza, stă mărturie discursul la urcarea pe tron al domnitorului ce rămâne emblematic şi-l readuc în memoria colectivă:

„După 154 ani de dureri, de umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi.O Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misiunea. Constituţia din 7 (19) august ne însemnează o epocă nouă şi Măria ta eşti chemat s-o deschizi!Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti dar mulţi ani, o Doamne! ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor din Bizanţ că România nu are ocrotitor decât pe Dumnezeu şi sabia sa. Să trăieşti, Măria ta!” Acest discurs se învaţă de către cei care fac sudii la istorie.

Ca Jurământul lui Hipocrate…

Da! Vă mulţumesc foarte mult şi sunt alături  de dumneavoastră Radio România Reşiţa şi de marea familie a radioului românesc.Vă mulţumesc şi felicitări.

Şi noi vă mulţumim!

Kogălniceanu  a fost primul dintre studenţii români care în conversaţiile cu Humboldt a folosit echivalentele moderne din limba franceză a cuvintelor: român şi România

Preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraş Severin, Erwin Josef Ţigla ne-a mărturisit:

Astăzi sărbătorim 200 de ani de la naşterea marelui om de cultură şi politic, Mihail Kogălniceanu.O parte din viaţa sa a petrecut-o la Berlin, în Germania de atunci. În timpul perioadei petrecute la Berlin a fost influenţat de juristul Huguenot Friedrich Carl von Savigny şi de marele Alexander von Humboldt,  cel care a contribuit la formarea geografiei ca disciplină ştiinţifică, marcând profund învăţământul universitar.Kogălniceanu avea să scrie mai târziu cu mândrie că a fost primul dintre studenţii români care  în conversaţiile cu Humboldt  a folosit echivalentele moderne din limba franceză a cuvintelor: român şi România, înlocuind referirile la moldovean şi valah precum şi variantele vechi folosite înaintea sa de intelectualul Gheorghe Asachi. Istoricul Nicolae Iorga afirma că Kogălniceanu a jucat un rol important în popularizarea acestor denumiri  ca fiind cele de  standard.

Numeroase localități din România, majoritatea din regiunea Moldova, au fost numite în cinstea lui Kogălniceanu. De asemenea, numele politicianului îl poartă un aeroport în județul Constanța, o stație de metrou în București, cât și o stradă din centrul Chișinăului.

Membrii Academiei Române se vor reuni miercuri în Aula Academiei, pentru a omagia memoria “unuia dintre cei mai influenți intelectuali ai generației pașoptiste și unioniste, cu o prodigioasă activitate în construcția statului român modern, un model de politician cărturar” La sfârșitul sesiunii de comunicări va fi lansat albumul filatelic „Mihail Kogălniceanu“, conceput de Romfilatelia în parteneriat cu Muzeul Municipiului București, iar prof. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, va prezenta medalia aniversară „Mihail Kogălniceanu 200“, realizată de Muzeul „Carol I“ din Brăila.

Epilog: „ Puterea şi fericirea unui stat se află în puterea şi fericirea mulţimii, adică a naţiei“. Mihail Kogălniceanu

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

Mihail Kogălniceanu este una dintre cele mai proeminente personalități ale istoriei noastre, cu un rol fundamental în cultura și politica românească din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Unionist convins, cu vocație liberal-moderată, Mihail Kogălniceanu a fost prim ministru al României sub domnia lui Alexandru Iona Cuza, căruia i-a purtat o devotată prietenie, ministru de externe în timpul domniei lui Carol I și de mai multe ori ministru de interne. Şi-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica.

A fost redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane. Kogălniceanu a intrat în conflict cu autoritățile din cauza discursului inaugural cu tentă romantic-naționalistă susținut în anul 1843. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției Dorințele partidei naționale din Moldova.

După ce s-a retras din viața politică, Kogălniceanu, care fusese ales ca membru al Secțiunii Istorice a Academiei Române în 1868, a fost președinte al Academiei între 1887 și 1889. Îmbolnăvindu-se grav în 1886,el și-a petrecut ultimii ani publicând documente istorice din fondul Eudoxiu Hurmuzachi, mediatizând descoperirile arheologice din perioada Greciei și Romei antice în Dobrogea de Nord, și colecționând documente străine legate de istoria României.

Unul din ultimele sale discursuri, ținut în fața Academiei în prezența regelui Carol I și a soției sale Elisabeta de Wied, a fost un sumar al întregii sale cariere de om politic, intelectual și funcționar public.În august 1890, în timp ce călătorea prin regiunea austriacă Vorarlberg, a aflat cu tristețe vestea morții la Mircești a lui Alecsandri. El i-a scris Paulinei, soția acestuia, rugând-o: „Nu am putut fi prezent la înmormântare, [de aceea] îmi permiteți, doamnă, întrucât nu am apucat să-l mai sărut nici viu nici mort, cel puțin să-i sărut mormântul!”

Mihail Kogălniceanu a murit la Paris în timpul unei operații, iar locul său de la Academie a fost luat de Alexandru Dimitrie Xenopol. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.