Ar fi putut să fie un jucător de volei de mare valoare. Ar fi putut să fie un strălucit cântăreţ de operă, pentru că avea o voce excepţională. Dar handbalul făcuse deja înaintea lui această alegere, astfel că lui Gheorghe Gruia nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să devină cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor.

La dispariţia sa din 2015, coechipierii lui spuneau că dacă Guriţă ar fi avut astăzi 25 de ani ar fi fost tot cel mai bun handbalist din istorie, pentru că Federaţia Internaţională de Handbal nu îi poate acorda acest titlu decât lui Gruia.

Gheorghe Gruia a cucerit Cupa Campionilor Europeni şi opt titluri naţionale cu Steaua, două titluri de campion mondial şi nenumărate alte trofee dintre care unul, Cupa Dunării, câştigat cu o febra de 40 de grade.

A fost inventatorul handbalului la nivel de performanţă din Mexic, ţara în care a plecat în 1978 şi unde practic nici nu se auzise despre acest sport. Şi dacă statul nord american îi datorează enorm în acest univers al handbalului, România îi datorează şi mai mult lui Gruia, omul care putea literalmente să zboare, să plutească peste semicerc şi să creadă mereu, chiar şi în amurgul vieţii, într-o eternă tinereţe sufletească.

Mai multe amănunte pe site-ul eualegromania.ro.