Închipuiti-vă astăzi o familie cu foarte mulți copii. Cu siguranță ați spune că este o familie săracă, iar aceştia nu au nicio şansă de afirmare.

Ei bine, Gheorghe Leonida, unul dintre cei mai interesanți sculptori ai României interbelice, a văzut lumina zilei într-o familie influentă din clasa de mijloc, cu 11 copii, dintre care, cel puțin încă trei sunt celebri şi au scris istorie pentru țara noastră.

S-a născut la Galați, în 1893. Când tatăl său, ofițer de carieră, a fost nevoit să părăsească oraşul, Gheorghe l-a urmat la Bucureşti, unde a absolvit liceul apoi a continuat studiile la Conservatorul de Arte Frumoase. A debutat în 1915, la Salonul Național din Bucureşti.

Ca toți tinerii din generația sa este trimis pe front, în Primul Război Mondial. La terminarea acestuia îşi continuă studiile de artă în Italia, timp de trei ani, la Roma. Aici a trăit prima sa recunoaştere internaţională ca artist, prin premiul care i s-a acordat pentru lucrarea „Somnul”, expusă la Salonul Naţional de Artă.

După trei ani se îndreaptă către Paris, unde urmează cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase. În 1927 primeşte o altă distincţie, Marele Premiu, conferit de astă dată pentru lucrarea „Diavolul”, prezentată la Salonul Naţional. Presa pariziană a scris în termenii cei mai elogioşi despre lucrarea sa.

Mai multe pe EU aleg România.