uniforme-militare-1
Escaladarea conflictului din imediata apropiere a țării noastre; pretențiile teritoriale ale Rusiei în Ucraina și declarațiile belicoase ale președintelui Vladimir Putin, ar trebui, cel puțin, să ne atenționeze, dacă nu cumva ar fi bine să ne întrebăm: Mai are România capacitate de apărare?
Cu o armată restrânsă numeric, dotată slab și finanțată prost, România se bucură de pace. Intreprinderile militare, cele care produceau odinioară tehnică de luptă, stau închise sau în conservare, în cel mai fericit caz. Avioanele de luptă din dotarea aviației militare, s-au împuținat, după ce MIG-urile au căzut unul după altul, iar bugetul apărării, insuficient, pentru achiziționarea altora, iar exemplele pot continua.
Cu câteva detașamente, care s-au evidențiat pe câmpurile de luptă sau în zonele de menținere a securității, nu ne putem lăuda că avem o armată eficientă și performantă. Bine ar fi nici să nu avem nevoie.
Mai vedem militarii acționând în cazul dezastrelor naturale – cu dăruire și abnegație, cu spirit de sacrificiu. Poate nu degeaba armata română e încă în topul încrederii populației. Atâta doar că ei sunt puțini. Degeaba sunt buni și pricepuți în ceea ce fac, că tot puțini sunt.
Când eram flăcău, auzeam adesea expresia: ”Armata te face om”. Atunci nu am înțeles eu prea bine. Acum, privind retrospectiv, tind să-i dau dreptate. Da, armata te face om; cu bune cu rele, cu privațiuni, stagiul militar te maturizează, te obligă să te descurci în situații aparent fără ieșire, într-un cuvânt – te face om.
Tind să cred tot mai mult acest lucru, privind la generația tânără, care nu a făcut armata. Mulți nici nu știu să se încheie la șireturi sau să facă un nod la cravată. În afară de tabletă, PC ori telefon de ultimă generație, toate celelalte lucruri necesare vieții sau supraviețuirii, în caz de ceva rău, le sunt complet străine.
S-a tot ridicat problema obligativității efectuării stagiului militar. Poate nu un an și 8 luni, cum l-au făcut cei de vârsta mea, măcar așa de formă, 8 ore pe zi, timp de câteva luni, să poată dormi noaptea acasă lângă mămica. Nu de alta, dar există posibilitatea să auzim chemarea ”Țară, țară vrem ostași!” și nu vom putea răspunde, decât cu o întrebare: ”Pe cine?”.

(Dan Agache)