Apărute în anii 60, calculatoarele au schimbat şi continuă să schimbe ştiinţa, tehnologia, medicina, dar şi oamenii. Menit să ajute gândirea umană, calculatorul a acaparat încet, încet, toate domeniile de activitate şi a pus stăpânire pe mintea şi sufletul nostru. Se spune că niciun plus nu vine fără un minus.
Ajutorul dat de calculator în viaţa noastră de zi cu zi, ne îndobitoceşte. Tânăra generaţie nu mai ştie să scrie un cuvânt întreg fără să-l prescurteze; de gramatică cine mai are timp să se intereseze; zi şi noapte, pe laptop, tabletă sau pe telefonul mobil, internetul, jocurile, mesajele de aşa zisă socializare nu fac decât să ne închidă şi mai mult în noi. Nu mai ştim să vorbim cu o fată, nu ştim să-i oferim o floare, nu mai ieşim cu prietenii la un suc ori la iarbă verde. Stăm ore şi zile închişi în casă şi… “feisbucim”.
Tinerii, elevi ori studenţi, îşi documentează lucrările de pe internet, sau mai nou rezolvă totul cu un copy-paste. Cei mici nu mai ascultă poveşti spuse de bunici ori de părinţi ci pe cele rostite de calculator; problemele la matematică, fizică ori chimie îşi găsesc rezolvarea cât ai clipi cu un simplu clic, iar orice dilemă îşi găseşte soluţia cu o căutare pe “goagle” vorba unui primar de sector bucureştean.
Mai putem fără calculator şi internet? Mai ştim să trăim precum bunicii noştri, să ne culcăm atunci când se face seară afară, să ne trezim la primul cântat al cocoşilor şi să mâncăm din grădina proprie tot ceea ce reuşim să plantă, să cultivăm şi să culegem? Probabil nu, pentru că aşa ceva nu se poate rezolva cu un clic pe şoarecul de-i zice lumea mouse.
E greu fără internet: acasă, la serviciu, în maşină, oriunde ne-am întoarce capul ne lovim de conexiunile descoperirii ce se cheamă procesor, megabiţi, viteză de descărcare şi tot cea mai înseamnă computerul.
Sunt conştient de valoarea lui, dar… DA, am un dar, sau un of, spuneţi-i cum vreţi, dar tot mai bine era fără. Aşa cum există ziua bărbatului hai să facem o zi fără internet; o zi în care să stăm la poveşti faţă în faţă ca în era “fără net”; am ajuns să avem prieteni virtuali în care ne încredem în defavoarea celor reali. Hai măcar pentru o zi să schimbăm asta ! Când va fi asta… o stabilim împreună.
(Dan Agache)
